marți, 16 decembrie 2008

de n-ar mai ploua!

Gainile isi plimbau agale pulpele prin ograda galbena si cleioasa.Penele lor aveau culoarea norilor cenusii de iarna iar crestele le picau obosite intr-o parte.Printre ele o silueta neagra ale carei picioare se arcuiau exagerat in afara.Un caine murdar si surd se uita la cer.Macar de n-ar mai ploua!

_de ce ai batut-o?
_era cu el
_unde?
_in carciuma.dar i-am aratat eu ..o sa ma tina minte!
in bucataria mucegaita si rece doi barbati stateau la masa.in fata lor o sticla de 2 litri cu vin.Rosu ,de curte..ca doar era iarna.Tata si fiu.Amandoi mai batrani decat erau in realitate.
_macar de n-ar mai ploua!

In camera din fata mirosea a naftalina.O femeie cazuta langa pat horcaia in somn.din nas in cursese sange.O icoana inlacrimata privea indiferenta.

...
Macar de n-ar mai ploua!

duminică, 28 septembrie 2008

toamna

Toamna miroase a focuri de frunze,a ploaie rece,a pamant si struguri capsunica.E frig.Simt cum frigul asta mi-a patruns pana in oase si nu pot sa scap de el.Adun castane reci si lucioase si netezesc amintiri mototolite demult.A inceput scoala.Pentru mine scoala s-a terminat de ceva vreme..

Am vazut ieri niste vrabii.Jucau x si 0 pe un gard de sarma-o tabla uriasa de joc.Fiecare vrabie se aseza intr-un patrat de sarma si astepta urmatoarea mutare.Afara mirosea a dovleac copt.
Imi este frig si imi este dor de mare.A trecut prea repede vara asta .
Castane,must,dovleac,pere,nuci,scoala,frig..toamna si dor de vara.

vineri, 22 august 2008

ultimul fluture

Paharul era gol.Mintea lui era plina de intrebari,de reprosuri si ganduri vechi.Isi vedea mana stanga desenand fluturi albastri pe spatele ei gol.Pixul se oprea din cand in cand si el il scutura de cateva ori,mazgalea energic pe incheietura lui dreapta si gata.Ea radea cu capul afundat in perne si miscandu-si picioarele indoite,arcusuri albe pe strune invizibile.Apoi fluturii se stergeau in sarutari ude si cearceafuri sifonate de dragoste.Diminetile erau mereu prea aproape iar acum noapte nu se mai sfarsea.Daca ar fi stiut ca mana lui desenase ultimul fluture in noaptea aceea fara luna,cu siguranta ca l-ar fi desenat pe cel mai frumos.Ar fi arcuit fiecare aripa cu grija,ar fi rasucit cele mai fine antene..Ar fi sarutat gura ei rosie pana ar fi inrosit-o si mai tare si i-ar fi mangaiat pleoapele adormite cu rasuflarea lui.Dar acel ultim fluture ramasese neterminat iar el adormise pe un fotoliu.Isi amintea cum striga ca un apucat,cum o stansese cu putere de un brat..Ea il privea speriata si neasteptat de calma.Ar fi vrut sa planga,sa o vada cerandu-si iertare.Sa-i spuna ca nu vrea sa-l piarda si ca a gresit.Dar ea,statea nemiscata in mijlocul patului ,rasucind intre degete pixul albastru si prividul cum se invartea prin camera.Nu tresarise nici macar atunci cand el izbise paharul gros de peretele alb.Iar cand a iesit din camera trantind usa in urma lui ea a stins veioza de pe noptiera si a adormit.A adormit si el langa sticla goala si lipicioasa si s-a trezit tarziu,cu mainile inclestate si capul vajaind.Usa dormitorului era deschisa iar patul facut.In mijlocul patului,in acelasi loc de unde il privea ea,a gasit un bilet:"imi este teama de fluturi.''A citit de doua ori literele aplecate spre stanga.A mototolit nervos hartia si a sunat-o .Telefonul ei era inchis.Daca nu era adevarat nimic din ce-si inchipuise el vazand-o razand la bratul barbatului acela grizonat?Daca era pur si simplu un vechi prieten,un unchi regasit dupa mult timp,un prieten al tatalui ei disparut cand ea era copila?Daca ar fi venit la ea si ea i l-ar fi prezentat..Dar el a plecat nervos si a asteptat-o acasa,mocnind in fantasme si alcool.Cand ea a ajuns acasa,a asteptat sa spuna ceva,s-a purtat cat a putut el de natural.A incercat chiar sa deseneze pacatosul ala de fluture..dar nu a mai rezistat.A rabufnit in acuze si cuvinte grele.Dar ea de ce nu a spus nimic?Poate chiar il iubea pe barbatul ala si astepta momentul sa scape de el?Si el..atat de fraier sa deseneze pe spatele ei ..
Paharul lui era gol si noapte nu se mai termina.Astepta sa se intample ceva,orice ,numai sa se faca mai repede dimineata.Ar fi iertat-o.

vineri, 1 august 2008

doua frunze fosnesc intre ele:
-as vrea sa cad inaintea ta..nu vreau sa vad cum vantul te va duce departe.Si eu..sa raman neputincioasa aici..jumate galbena ,si sa te strig,iar tu sa te amesteci cu celelalte mii de frunze.Nu vreau sa vad cum va veni el si te va calca,si tu vei striga de sub talpa aceea striata .Sau poate..ar veni ea prima si te-ar privi,si-ar aminti de el,si te-ar lua sa te puna intr-o carte veche:"scrisoare de dragoste".
-poate vei cadea tu prima..
-hai mai bine sa ne tinem de mana si sa zburam amandoi.Sa zburam cu ochii inchisi si sa lasam vantul sa ne duca departe.Sa ne lasam din zbor pe o apa gri si sa plutim.Sa plutim cu ochii deschisi,sa privim cerul pana va incepe sa ninga.Vom ingheta impreuna de dragul iernii!

duminica

hai sa ne trezim in dimineata ce vine impreuna!Tu te prefaci ca e duminica,ca nu te grabesti si ca dimineata asta e numai a noastra.Te ridici din pat doar dupa ce ma saruti pe spate,musai de doua ori,sa fiu sigura ca nu visez!Mergi incet spre bucatarie si faci o cafea in ibricul acela rosiatic.Mirosul cafelei sigur ma va trezi.Am sa cobor si eu din pat si am sa te sarut pe ceafa in timp ce tu torni laptele in cafea.Si ca dimineata asta sa fie perfecta,ne vom bea cafeaua stand turceste pe covorul din sufragerie,ascultand muzica.Ne vom privi in ochi si tu-mi vei numara alunitele.Va fi destul de greu..sti ca ma gadil!Buzele tale vor avea gust de cafea,ale mele de zahar cubic.Stiai ca ochii tai au picatele maronii!?cred ca nu..Si ca sa fie echitabil ..iti voi numara si eu zambetele.Ai cel putin vreo 10 feluri de a zambi.Si pentru ca sigur nu vei numara bine alunitele,drept pedeapsa,ma vei pieptana.Cum nu sti?!Nu e greu deloc.Duci mana sus,ca si cum ai vrea sa ma mangai pe crestet,apoi cobori cu peria de-a lungul parului si tot asa!Vezi nu este greu deloc!Ce bine ca e duminica!
Si daca tot este duminica ce-ar fi daca ne-am comporta ca si cum lumea ar fi disparut.Am ramas doar noi doi,eu cu parul mirosind a cafea si tu cu aroma cafelei in palme.Ce vrei sa facem azi?

duminică, 27 iulie 2008

greselile ei

Toate greselile mele au inceput cu tine.
Te-am privit intr-o noapte de vara pe gaura cheii cum iubeai o femeie.In locul ei ,ma vedeam pe mine femeie.Apoi am privit-o, din spatele perdelelor ,cum pleca.Plangea si eu zambeam ,bucurandu-ma de izbanda.Iti jura ca nimic din tot ce auzisei tu nu este adevarat.Dar tu ai ramas neinduplecat.Un copil nu poate minti cu asa ceva.Mai ales ca acel copil iti este sora,fie ea si vitrega,asa cum iti eram eu.
Apoi,intr-o dimineata ploioasa de vara am gresit intrand in camera ta.In pat dormea o femeie frumoasa,cea mai frumoasa femeie pe care o vazusem dezbracata vreodata.Avea chipul ascuns intre perne si par.Dormea pe burta,lasand sa se vada niste picioare perfecte,un spate parca desenat de un pictor nebun de perfectiune.Trupul ii era bronzat,doar fesele ii erau albe.I-am vazut fata privindu-ma cu groaza si sila cand i-am spus ca tu ma iubesti pe mine.Ca strigi ca apucatul de placerea -nauntrului meu(te auzisem de atatea ori strigand de placere in camera ta..)
In timp ce se imbraca ii urmaream sanii albi,fesele rotunde,coapsele perfecte.Eu eram o copila slabuta,cu extremitati lungi si osoase.S-a incaltat cu niste sandale verzi si a plecat pentru totdeauna,privindu-ma cu mila peste umarul drept.Tu ai crezut ca a plecat dupa un alt barbat,doar la cat era de frumoasa ar fi fost pacat si nedrept sa fie femeia unuia singur.
Dupa multe veri fara greseli,veri in care am fost departe de tine,m-am intors.M-am intors sa gresesc din nou.De data asta eram gata pentru cea mai mare greseala dintre toate de pana acum.Stiam ca numai sunt o copila.Eram o femeie.Am iesit goala din baie cand tu citeai o carte cu coperti negre.Parul ud picura in urma mea trasand drumul spre tine.Tu ma priveai uluit.Cartea iti cazuse din maini langa fotoliu.Picaturile de apa ce cadeau pe copertile ei negre masurau timpul.Eram in bratele tale si iti spuneam ca te vreau.Tu ma priveai de parca ma vedeai pentru prima data.Mi-ai infipt o mana in ceafa si m-ai trantit pe covor.In sfarsit greseai si tu!Daca ai fi stiut ca esti primul care gresete cu mine poate nu ai fi facut-o.Cand am strigat de sub tine te-ai ridicat si m-ai intrebat,cu ochii pironiti in ochii mei:de ce?
Te-am luat de maini si te-am sarutat,te-am sarutat cum visasem de atatea ori in noptile noastre de vara despartite de un perete.peretele camerei tale in care tu urlai de placere.peretele camerei mele in care eu imi planuiam greselile.
Ti-am spus ca toate greselile mele au inceput cu tine si apoi te-am facut sa strigi.

vineri, 25 iulie 2008

chipul din oglinda

Si-a apropiat fata de oglinda din baie.Printre aburii ignoranti atrasi de sticla rece a oglinzii isi vedea chipul.Era chipul lui,acelasi pe care-l vedea in fiecare zi si totusi atat de altul fata de ziua dintai.Oricum nu-si amintea de ziua aceea si nici macar in pozele alb negru din albumul de familie nu se recunostea.Ceilalti spuneau ca e el si el ii credea.El cu Mos Craciun,el speriat si mic langa o caprioara impaiata cu ochi galbeni de sticla,el in clasa intai,tot el marinar la plaja etc.
Acum se privea fix si din ce in ce mai aproape.Deodata privea un chip de barbat,cu ochi verzi,cu sprancene arcuite curajos de mult .Vazu niste cearcane vinetii ,niste buze cu striatii foarte fine ce formau desene necunoscute.Il privea pe barbatul din fata lui fara retinere.Acesta nu parea sa-l fi observat.Isi incrunta sprancenele incercand sa le uneasca deasupra nasului,apoi zambi dezvelind niste dinti destul de albi.Deci asta vedeau ceilalti cand il priveau pe el...Interesant ca el era privat de imaginea chipului lui.De chipul sau razand,de chipul sau strigand de nervi,fluierand vreo melodie stupida in timp ce-si prajea cartofi.Habar nu avea cum arata cand doarme,cum arata cand plange,cand face dragoste sau cum plange cand face dragoste.Nu-si stia chipul cand priveste chipul ei,cand citeste afurisitul de horoscop din ziar,cand asteapta metroul sau cand fuge.
Dintre toti el se cunostea cel mai putin.Cel putin din exterior.Nici macar propria lui voce nu si-o stiaPentru ca vocea lui ajungea distorsionata la urechile lui,transmisa prin propriilelui oase. Nu stia cum rade,cum canta,cum minte,cum merge,cum miroase.
Chipul din oglinda era el..acelasi in fiecare zi si atat de diferit azi fata de ziua dintai.

marți, 22 iulie 2008

un organism de 70 kg ..contine 17 kg carbon,44 kg oxigen,7 kg hidrogen..14%azot,0,65 sulf,0,5-0,6fosfor,1,4-1,5 calciu..125 g clor,55 g sodiu..180 g potasiu 35 g magneziu..
Este inca neclar cat anume cantareste sufletul unui om!:)

duminică, 29 iunie 2008

imi fac bagajul..Maine plec in concediu..Crema,haine,costum de baie ,ciocolata..pentru drum..Neaparat ceva de citit..Mi-am cumparat Ma numesc rosu -Pamuk.Asa...un caiet de scris "povesti",aparatul foto..Sigur nu voi avea somn in noaptea asta.
Nici nu stiu cu ce sa incep.Astept sa se termine meciul si...ma apuc de treaba!
Catalina ,iti voi scrie o poveste cu aroma de copilarie.De copilaria noastra.Nu mai mi-ai dat de mult o tema...dar ma descurc.

sâmbătă, 28 iunie 2008

nebunul din apa

Sa fi tot avut vreo 30 de ani.Era inalt si foarte slab,atat de slab incat ii puteai zari cu usurinta traiectoria anatomica a oaselor.Firavul lui trup negricios era incununat de un cap osos,aproape acoperit de o barba neagra si deasa.Avea ceva din aspectul unui naufragiat,unui ratacit venit dintr-o lume trecuta.Pe abdomen se zarea cicatricea unei interventii chirurgicale,probabil efectuate in regim de urgenta.
Naufragiatul era fericit.Se rostogolea in valuri,undeva foarte aproape de mal.Arata ca un copil,doar ca, barba aceea de calugar il dadea de gol.Din cand in cand se ridica in picioare,si atunci,valurile ii trageau slipul negru in jos.Nebunul,cu maini subtiri si degete lungi,isi tragea in sus singurul obiect vestimentar,cu lentoarea cu care iti alungi un fir de par rebel de pe fata.Si iar se lua la tranta cu valurile sparte,si se rostogolea fericit in verdele lor nisipos.Radea cu tot chipul,radea cu mainile cu trupul lui mult prea slab.Barba lui cuvioasa ascundea un zambet de copil.Rostogolindu-se ,razand,tragand in sus de slipul tras de apa,ca intr-un joc ,nebunul era fericit.O leapsa cu valurile intr-o zi de iunie.
Copilul captiv intr-un corp de adult se razboia cu marea.

vineri, 27 iunie 2008

Cred ca fiecare dintre noi a facut ,macar odata in viata lui ,un castel...de nisip.A fost odata un castel de nisip..Castelul nostru!

miercuri, 18 iunie 2008

un inger cazut 2

Si ingerul plangea,ghemuit pe trotuar,cu aripile stranse.Ar fi vrut sa zboare dar ele nu-l mai ascultau.Si, oricum,nu stia drumul spre Rai.Isi sterse lacrimile cu dosul palmei lui ingeresti si,sprijinindu-se de un zid,se ridica.

-Mama!priveste!un inger..
Infernul lumii se sparse brusc si vocea aceea de copil ii rasuna in urechi.
Vazu un baietel cum se desprinse din stransoarea mainii parintesti si o zbughi spre el.
-Esti chiar un inger!ingana ,cu ochii pironiti in sus spre el.
-Andrei,intoarce-te imediat!nu am chef de glume,ne grabim!
-dar,mami,uite..:un inger!
Femeia il apuca de mana si il trase cu ea.
Se departau repede.Baietelul privind inapoi,peste umar,ii zambi si ii facu semn cu manuta lui mica.
In camera sa,un baietel isi spunea rugaciunea de seara.Ingenunchiat frumos langa pat,cu manutele impreunate;asa cum il invatase bunica.Ii era dor de ea,de mirosul ei de levantica magica,de mainile ei cu pete maronii.Acele pete maronii cu o mie de forme misterioase pe care el le stia cu ochii inchisi.Mainile acelea il mangaiau pe crestet cand ea ii spunea povesti.Bunica stia cele mai frumoase povesti.Si,inainte de culcare,dupa ce ''incalecau pe-o sa'',bunica scotea o poza mica si asezand-o intre palmele lui ,ii spunea:''ingerasul te asculta..''
Iar el,cu palmele lipite una de alta,strangand intre ele micul talisman,rostea:''Inger,ingerasul meu...."


In camera sa,un baietel dormea linistit.Langa el,pe perna,o poza mica,cu colturile ingalbenite.Din poza zambea frumos un inger cu aripile albe si stralucitoare.
Prin fereastra ii privea un alt inger.Din coltul ochilor ii pornisera firisoare de apa sarata.Aripile lui erau iarasi curate si puternice.Se desprinse incet si se inalta spre cer.
A fost odata un inger cazut.Oamenii l-au calcat in picioare fara mila.Dumnezeu i-a dat lacrima.Un copil l-a luat de mana si l-a dus acasa.

luni, 16 iunie 2008

un inger cazut

A fost odata ca niciodata un inger cazut.Mergand pe marginea Raiului,intr-un moment de neate ntie,cazuse.Dupa cateva rostogoliri bune,lovindu-se de norii albi si pufosi,s-a trezit ..pe pamant.
S-a ridicat nedumerit,si-a scuturat aripile lui stralucitoare si a inceput sa priveasca in jurul lui,doar,doar o trece cineva cunoscut.
Locul acela ii era total strain si oricat se chinuia el sa-si dea seama unde este nu reusea.Singura solutie era sa intrebe pe cineva,dar,cum nu trecea nimeni pe acolo, s-a hotarat sa porneasca el in cautarea salvatorului.
Calca greu.Talpile lui nu cunosteau asfaltul.Totul in jurul lui era gri si murdar.Singurele culori, ce se vedeau ici colo,erau asa de sterse si triste incat aproape nu le recunostea.Putinele flori pe care le putea zari aveau petalele decolorate si rupte.Nu erau pasari,nu erau ape...doar asfalt si beton gri.Si plus de asta,era asa o galagie infernala,incat ,bietul de el simtea ca inebuneste.Nu-si putea auzi respiratia,gandurile.Se simtea speriat si dezorientat."Oare unde sunt ceilalti?Unde s-au ascuns?De ce nu trece nimeni?"
Infricosat,cu talpile inegrite si dureroase se opri intr-un colt si se sprijini de un zid.In fata lui aparu cineva ce-i semana.Numai ca avea aripile gri,fata murdara,ochii tristi.Plin de speranta,s-a desprins de langa zidul rece si s-a repezit la celalalt.Deodata,s-a izbit de ceva si a cazut.Era iarasi jos,pe trotuar.Din ochi ii curgea o apa ciudata ,si palmele il usturau ingrozitor ."unde sunt?..Vreau acasa.."
Privind in sus ,a inceput sa vada fiinte ciudate.Aveau ochi dar nu priveau.Ochii lor erau pustiiti.Erau incrancenati,cu capetele plecate in pamant.Pe umerii lor ,adusi in fata, nu purtau aripi.Mergeau grabitein toate directiile,ciocnindu-se unii de altii si trecand mai departe fara sa le pese.Mici,mari,mai slabi sau mai grasi..toti erau la fel.Umblau ca fermecati fara sa le pese de el: un inger cazut,cu aripile murdare.
Il calcau in picioare..si nici macar nu aveau talpile goale..
Apa aceea ciudata ce-i curgea din ochi nu se mai oprea.Isi daduse seama ca era sarata si calduta.
Isi ridica privirea incercand sa priveasca cerul.Dar cerul nu era nicaieri.Acolo sus,unde ar fi trebuit sa fie,era tot gri.
'' unde sunt Doamne?Unde Esti?Vreau acasa la mine..."

A fost odata un inger cazut .Oamenii l-au calcat in picioare fara mila.Dumnezeu i-a dat lacrima.



Va urma.

luni, 9 iunie 2008

toarna-mi marea in palme

Toarna-mi marea in palme!
Am sa-mi tin mainile caus
sa-i primesc albastrul.
Incet!
Toarn-o incet sa nu-i tulburi pestii.
sa nu tulburi adancul ei mut.
Ea n-o sa tipe,
Nu se va zbate.
Va curge incet;incet si sarat.
Voi sta in genunchi
Cu palmele-inima deschisa
Si sufletul gol.
Gol de mine;gol de tine
gol de trecut.Golit pentru ea.

miercuri, 4 iunie 2008

paradox

daca m-ar intreba cineva care este culoarea mea preferata..cred ca as raspunde:rosu.Floarea preferata..lacramioarele,trandafirii,freziile..macii..nu ma pot hotari.O melodie preferata...sunt o gramada!Nu pot spune ca am o mancare preferata,un cantec preferat ,o floare preferata,un oras preferat..Mi se pare ca asta ar minimaliza intr-un mod brutal capacitatea mea de a vedea lumea,ca m-ar saraci,m-ar limita etc.Daca de maine as fi pusa in situatia de a purta mereu o singura culoare,de a asculta mereu o singura melodie..etc...mi-ar fi imposibil!Si ar fi nedrept!Cu toate astea "trebuie''sa ne alegem un om cu care sa ne impartim viata,la bine si la rau...pana cand moartea ne va desparti..E adevarat ,oamenii sunt fiinte complexe,evolueaza,se schimba intr-un fel sau altul,secunda de secunda..dar totusi...sa alegi un singur om dintre atatia oameni!!??De unde sti care este??pe ce te bazezi?pe inima??pe instinct??pe ratiune??Bine,teoretic,te poti razgandi de cate ori vrei...dar practic...la un moment dat ramai la unul anume.De unde stim noi ca cel potrivit nu avea sa fie urmatorul??
Nu as putea alege cu sufletul impacat: vara sau iarna,marea sau muntele,rosu sau albastru,ciocolata sau masline verzi..Dar trebuie sa alegem sa privim in fiecare dimineata in aceasi doi ochi alesi,sa sarutam aceleasi buze,sa ascultam aceleasi soapte,sa ne cuibarim in aceleasi brate,sa plangem pe acelasi umar..si tot asa..pana cand moartea ne va desparti.
Ar fi multe de spus pe tema asta...

marți, 3 iunie 2008

miroase a verde

Ace verzi imi inteapa retina
Miros de brad.
Pamantul ud imi trage piciorul.
Tu razi.
O inima sapata-n copac
Cu un briceag tocit.
Si te sarut,miroase-a brad,
A brad,si a pamant.
Eram copii,
Eram frumosi..
O inima zgariata-n copac,
Tocita amintire.
Miroase a verde lipicios
Stropit cu nostalgie.

joi, 29 mai 2008

marea..



marea intra in casele parasite.cochilii frumoase ,candva locuite.Nu au tablouri vechi atarnate pe pereti,nu au pod cu amintiri..La usa nu gasesti perechea de papuci aruncata la intamplare,nu gasesti nimic care sa-ti aminteasca de ''proprieter''.
marea vuieste prin ele,le spala de trecut si le stropeste cu apa vie!Ca o vesnica pomenire,clipa de clipa.

miercuri, 28 mai 2008

o fapta buna

Acum vreo cateva zile am ajutat un fluture rosu sa-si regaseasca drumul.Dadea din aripi neputincios si nu intelegea de ce nu poate inainta.Probabil ca ,pentru el,fereastra murdara ce-i bloca zborul nu exista..Nu o percepea ca pe un obstacol.Stia doar ca ,desi pastreaza aceasi bataie a aripilor ,acestea nu-l asculta.Initial l-am privit cateva secunde si..mi-am amintit de vremea insectarelor din copilarie.Apoi ,m-am ridicat pe varfuri,mi-am focalizat privirea pe tinta rosie si l-am prins de aripi.Aceleasi miscari din copilarie ..nu le uitasem desi a trecut mult timp de atunci.Numai ca ,acum,in loc sa-l tintuiesc nemiloasa cu un bold argintiu,i-am redat zborul.Eram fericita de-a dreptul,parca facusem o minune! Nu am spus nimanui..nu stiam cum..si nu era momentul!De cate ori m-o fi luat si pe mine cineva de ''aripi'' ..de cate ori varful vreunui''bold''nu o fi sfredelit bataia ''aripilor ''mele..Cine stie..??
Oricum eram tare multumita si mandra de mine.Ma tot gandeam ca ar trebui sa fac mai des fapte bune.Am vrut sa dau cateva telefoane,unor persoane dragi,pe care nu le mai auzisem de ceva vreme..si sa le spun ca imi era dor de ele.Dar..vesnicul dar..efectiv nu am reusit sa fac acest lucru.Ori aparea ceva neprevazut,ori nu era ora potrivita si tot asa.
oricum aveam in minte ideea ca vreau sa fac ceva bun,frumos..
A sunat cineva la usa.Am deschis.In fata mea doi ochi negri,o femeie maruntica cu o expresie blajina.Era ponosit imbracata,cenusie si un pic adusa de spate.Cred ca era foarte tanara..desi nu arata.''Ajutati o mama a doi copii.."mi-a spus cu o voce disperata.Sincera sa fiu,nu prea deschid usa persoanelor necunoscute.Si chiar daca se intampla sa o deschid..o inchid la fel de repede,fara sa ascult nici o vorba.Acum..ma uitam surprinsa la faptura din fata mea,la mainile ei asezate cuminti pe langa corp,la ochii ei incercanati dar frumosi.''stai putin'' ,i-am zis,am incuiat usa si am scos 5 lei din geanta.M-am reintors si i-am intins banii"poftim'' A inceput sa-mi multumeasca,sa zica ceva de Dumnezeu..binecuvantare..Nu auzeam nimic,i-am spus larevedere si am inchis!Oare o asteptam?a fost o simpla coincidenta?nu stiu.Poate s-a dus in prima alimentara si si-a luat de baut..poate da banii aia altcuiva...poate nu vrea pur si simplu sa munceasca...nu stiu...Dar poate are doi copii acasa...si nu are cu ce sa-i hranesca...poate nu are o casa..poate cineva o bate...poate plange in fiecare noapte..poate a avut si ea vise..o fi iubit..Nu stiu...
N-as vrea sa ajung vreodata sa fiu in locul ei...nu stiu ce as face..si nici nu vreau sa-mi imaginez!
Dar pretuiesc mai mult ceea ce am..

marți, 27 mai 2008

un sclav frumos


trandafirul negru


"NU STUDIATI FRUMOSUL DECAT IN GENUNCHI"

miercuri, 21 mai 2008

Se anunta vreme rea.Cu ploaie si vant.Dumnezeu si-a tras deja obloanele gri.Nu deranjati!..
Azi este sarbatoare..deci nu se munceste!Tocmai de asta ..azi ma apuc de invatat! Sau..asa ar trebui..Astept un semn!
Imi place ploaia..privita prin sticla!Sunt dependenta de soare!fie el si cu dinti!soare sa fie!
cred ca era randul meu sa scriu..nu mai stiu!sti ca nu sunt atenta la amanunte..desi..parca tot eu am scris si ultima scrisoare!si penultima..Si..daca tot veni vorba,eu ti-am scris si prima scrisoare!Mai sti?scrisoarea aceea in care iti spuneam ca imi este dor de tine!Si..ca as vrea sa-ti spun o groaza de lucruri..Nu-mi mai citeste nimeni povesti la culcare.Hainele mele raman mereu acolo unde le pun..La fel si peria..parfumul..creioanele..
Am sa-ti mai spun si astazi ca imi este dor de tine..si..ma pregatesc sa-ti cumpar ceva frumos de ziua ta!Astept un semn!

vineri, 16 mai 2008

plastic

Un copil poate avea totul.A fi "normal'' ,pentru el,nu inseamna nimic.Poate fi print,fantoma,supererou,printesa,vrajitoare,arici,dinozaur...orice!Nimic nu-l poate opri sa fie ce vrea el.Si cand vrea el.Plange.Rade.Striga.Spune ''nu''oricui vrea el fara sa-i pese.Iti spune ca esti gras,urat,fraier,ca mirosi urat..
Noi invatam copiii sa minta.Ii invatam sa fie ca noi.Ii invatam ce e viata si apoi ii criticam.Ei sunt de vina ca a disparut iubirea chiar daca ,de multe ori ,se nasc din ura si violenta.Ii acuzam ca sunt superficiali,ciudati.Noi i-am invatat sa fie asa.Ii mintim cu zambetul pe buze,pentru binele lor.Ne mint si ei apoi..pentru binele nostru.Nu-i ascultam,nu-i intelegem.Vrem sa fie supradotati,sa fie cei mai buni.Asa cum noi nu am fost niciodata!
Copiii sunt jucariile noastre.De multe ori uitam ca nu sunt de plastic.

sâmbătă, 10 mai 2008

somn amanat

imi e tare somn..dar parca nu vreau sa dorm.luna e o unghie taiata si aruncata la intamplare.parca si cainii cartierului sunt mai discreti in noaptea asta.as vrea sa citesc ceva,o carte noua,dar nu ma atrage niciuna.am stat azi vreo 30 de minute intr-o librarie cu gandul de a-mi alege''o prietena'' dar nu m-a convins nimic.am admirat apoi castanii infloriti.tinuta lor festiva m-a atras intotdeauna.despre castane..ce sa mai spun.aveam toate buzunarele de toamna pline de stralucirea lor maronie si neteda.le pictam,le strangeam in pumn in timp ce ma gandeam la el,le uitam pe pervaz..asteptandu-l...
bine...ma duc la culcare..!!

joi, 24 aprilie 2008

in seara asta este foarte frig...Aproape ca-mi vine sa ma uit pe geam sa vad cum cad frunzele ..Mi-am pus un hanorac,soste..Cred ca am chef de un ceai cald.Ceai african.Am aprins si un betisor parfumat,poate face cald..
Imi amintesc de vremea cand eram copil,in casa strabunicii.Seara beam ceai fierbinte(nu african)Parca si vad cum imi aducea cana de ceai pe o tava,cu zaharul alaturi si nelipsitul servetel alb.De multe ori,dupa cina,ma bagam in pat si-mi puneam cana de ceai pe lada patului.Lada aceea pe care gaseam tot ce aveam nevoie..cateva carti,niste pixuri,o veioza,cate o alifie buna la toate..si multe alte nimicuri atat de importante.Stateam invelita cu plapuma pana la gura,plapuma aceea galbena cu cearceaf brodat si apretat,si ma uitam la televizor.Televizorul alb negru prin care vedea o fetita lumea.Si puneam tara la cale..pana adormeam.Si era asa cald si bine si cred ca in patul acela am visat mereu frumos.
Imi e dor de strabunica mea.Si de camera aceea de demult,de patul cu lada si de cana cu ceai fierbinte.
Nu imi mai e frig...

cantec cu autor necunoscut

Cantecul acela imi rasuna din nou in urechi.Oare voi sti vreodata cine a scris cantecul asta,ma intrebam hotarata sa fac tot posibilul sa aflu.Si fredonam acordurile lui,in speranta ca autorul ma va auzi si va aprecia acest lucru.Tot corpul meu tresarea,fiecare celula asculta in tacere melodia apoi cautam impreuna refrenul.
Cu fiecare zi ce trecea mai memoram un vers,o strofa..cantecul asta era mai lung decat mi se parea la inceput.Dar avea o vraja a lui care ma hipnotiza si nu ma lasa sa-l uit.Priveam luna murmurand versurile sale,ma prindea soarele la strofa urmatoare,si iar luna..si iar soarele.
Oare exista un cantec mai frumos ca acesta?Uimitor dar nimeni nu-l auzise vreodata.Pe autor nu-l cunostea nimeni.Dar eu il voi cunoaste..
Intr-o zi,m-ai auzit fredonandu-l si ai tresarit.Era cantecul tau .Era cantecul inimii tale ,iar eu il auzisem intr-o noapte cand am adormit la pieptul tau.De atunci invatam cate un vers,cate o strofa...Deci tu erai autorul!Ce fericita sunt ca te cunosc!De acum il vom canta impreuna.



P.S. nu ma lasa sa uit versurile...

miercuri, 23 aprilie 2008

am doua variante:sa o privesc si atat sau sa o suflu usor..si sa dispara! a doua este mai tentanta..desigur!

marți, 22 aprilie 2008

o seara a patimilor

Afara este o vijelie cumplita.Copacii se se zbat asemeni unor cai salbatici ce incearca sa-si arunce imblanzitorii din sa.asemeni unor corpuri posedate la auzul slujbei de exorcizare.Vantul sufla naprasnic iar marea urla infiorator.
In casa arde candela.Doamne lumineaza-ne sufletul!

duminică, 20 aprilie 2008

luna plina

luna ma priveste pe geamul de la baie.E rotunda si trista.Eu sunt fericita..

sâmbătă, 19 aprilie 2008

regina egiptului

Cu capul lipit de geamul autobuzului,priveam desertul.Nisip cat vezi cu ochii.fara copaci,fara apa..fara nimic si in acelasi timp asa de captivant.
Cu capul infasurat intr-un batic arabesc,alb negru,cu fata arsa de soare si buzele sarate ma simteam cea mai frumoasa femeie din lume.cea mai frumoasa si cea mai fericita.Eram regina pestilor din marea rosie,regina egiptului.Inotasem printre corali,printre pesti colorati,printre arici de mare.Intr-o apa turcoaz,intr-o lume magica parca rupta din o mie si una de nopti.
Autocarul se indrepta spre hotel.Din cand in cand,pe sosea,apareau niste posturi de control.Niste ''casute''mici din piatra,intr-o stare jalnica de degradare.Un birou rupt si murdar si un scaun..asta era mobilierul .Unul sau mai multi "paznici" cu arme priveau masinile care treceau.In autobuz era liniste.De-o parte si de alta a soselei se conturau,din loc in loc,viitoare complexe hoteliere..Se construia o lume noua !Muncitorii,in haine traditionale..cenusii din cap pana in picioare..carau fiare enorme..bucati de materiale.Totul se derula sub ochii mei ca intr-un film documentar.La un moment dat ,pe marginea soselei ,am vazut doi copilasi.Doi baietei,pana in 10 ani,imbracati in ''rochiile'' acelea lungi ,caracteristice portului arab.Stateau cuminti,inghesuiti unul in altul,si priveau turistii.Ochii lor mari m-au patruns in suflet.Sarmanii de ei..nu stiu de minimax,de oua cu surprize..de petreceri in trenulet..de clovni.Se uitau la noi ca la a 8-a minune..
Imi este dor de egipt si mi-am promis ca ma voi intoarce acolo.sunt multe lucruri pe care nu le-am vazut.Imi este dor de Marea Rosie.Vreau sa fiu iarasi regina egiptului,asa cum ma strigau ei,oamenii atat de primitori pe care i-am intalnit acolo.

joi, 17 aprilie 2008

striga ploaia,iubito!

Iubito,te rog,striga ploaia
Si spune-i sa cada mai tare.
Deschide, iubito ,fereastr!
Fereastra albastra a camerei tale.
Si frigul lasa-l sa intre
Frigul amar,de toamna tarzie.
Hai pleaca iubito,si usa incuie.
Incui-o si vino la mine!
Promit ca de mana te-oi tine,
Promit c-am sa tac;prima data!
Hai vino iubito la mine..
Mai spune-mi povestea o data!

miercuri, 16 aprilie 2008

blue

Blue este furnica mea.Nu este o furnica adevarata,este o furnica de jucarie,dar este furnica mea.O cheama asa pentru ca este..albastra...
Ieri,furnica mea "de calatorie'' ,m-a certat.Am uitat sa va spun ca ea a fost insotitoarea mea in toate calatoriile mele mai importante.Statea cuminte invaliza,intre haine ,cosmetice si ciocolata..Cand ajungeam la destinatie iesea curioasa si isi lua locul ei pe noptiera de langa pat..
Ieri,in timp ce faceam curat intr-un morman de jucarii,am gasit-o pe ea,pe Blue.a privit cu ochii ei mari,albastri desigur,si parca ma intreba daca am uitat-o.''Sunt doar o jucarie intr-un sac de jucarii?''
Cred ca a trecut ceva de la ultima ei calatorie.Biata furnica a ramas acasa,intre masinute,ursuleti si alte ''necuvantatoare''.
Noua,oamenilor mari,ne lipsesc jucariile.Dar nu ne dam seama de asta..nu avem timp!Ne grabim mereu su uitam ca undeva,candva ,au fost niste copii care purtau numele noastre.

marți, 15 aprilie 2008

Stau in birou ,cu o carte de neurologie in fata si cu o cafea intr-o cana cu pisici negre.Cred ca am citit pagina asta de 2 ori dar...nu am retinut nimic.Gandurile imi zboara aiurea.Mi-am amintit de o dedicatie primita pe prima pagina a unei carti de versuri.Dedicatie din partea autorului:"pentru un trandafir pe care l-am vazut plangand" .Eram intr-un moment greu al vietii mele.Lansam o carte de versuri scrise de sora mea.Numai ca ,ea nu era cu noi.Ne privea de sus,dintre ingeri(Vreau sa cred ca ingerii exista)
Cum mai zboara timpul..
Suna telefonul..ma duc sa raspund..O voce feminina turuie ceva..un nume..o firma un sondaj..Incerc sa o intrerup,ii spun ca nu ne intereseaza..Ma contrazice..Imi spune ca ar vrea sa vorbeasca cu o persoana de sex masculin cu vrasta cuprinsa intre..Da ..si eu as vrea sa vorbesc cu Lenny Kravitz..50 %rezolvat(eu vreau)..
Of..ce faceam??! A..invatam la neurologie..
Cred ca pisicile negre de pe cana mea sunt de vina!

duminică, 6 aprilie 2008

Dor de mine

Imi este dor de mine! Da..stiu ca suna foarte ciudat,poate narcisist intr-un fel.Dar nu este de loc asa..pur si simplu imi este dor de mine.
Totul in jurul meu curge prea repede,mereu este de facut ceva,de multumit pe cineva.Gandurile mele sunt inghesuite intr-un colt,s-au lipit de pertele mintii mele ,ferindu-se din calea "problemelor'':trebuie sa fac asta si asta,trebuie sa ajung acolo azi,aoleu ,asta trebuia sa o rezolv de ieri..etc.Saracele mele ganduri cum sa indrazneasca sa umble liber,ca altadata pe culoarul mintii mele..? Ar trebui sa fac un program,un fel de semaforizare! In ritmul asta al secolului vitezei..mi se face dor de mine! Asa ca ,azi,am sa pun stop problemelor cotidiene si voi lasa libere gandurile!Sa mai citesc si eu o carte de placere nu pentru ca-mi trebuie ,sa mai scot ''vopselurile''mele dragi si sa ma joc cu culorile..
Poate am sa scriu o poveste frumoasa pentru copii mari..sau poate pur si simplu am sa stau si sa privesc masinile cum trec grabite pe sub fereastra mea!
Timpul asta zboara ,precum calul lui fat frumos,ca gandul si ca vantul.Copii din ziua de azi cresc intr-un an cat cei de odinioara in sapte ani!Azi toata lumea se grabeste.Nu mai e timp si loc pentru filosofie...
Dar unde ne grabim asa!? Eu,azi,imi voi ascunde ceasul intr-un sertar..Ce o sa se intample daca azi merg si eu mai incet? Asa cum mergeam cand eram copil...balabanind ghiozdanul intr-o mana.Ma mai opream sa mangai o pisica la un colt de strada,mai culegeam o floare de traista ciobanului ..mai suflam intr-o papadie irascibila si pufoasa!
Acum ma duc! Am intalnire cu mine si nu vreau sa ma las sa astept!

marți, 1 aprilie 2008

aproape 2

...este aproape 2 aprilie am vrut sa spun..Nu imi este somn..si de aceea mi-am facut o cafea tare! Cred ca functionez dupa ora de iarna..
Am pe birou o vaza mare din care ma privesc ,rosii de emotie ,11 garoafe.Cateva au inflorit de-a binelea,majoritatea sunt inca boboci.Le privesc si eu..Frunzele lor rasucite imi fac pofta sa-mi rasucesc pe deget o suvita de par..
Parca si vad catedra ...acoperita cu o fata de ..catedra ..cred..(ca doar nu este o fata de masa!!).Pe catedra o vaza albastra si in vaza...nelipsitele garoafe.Pai..garoafele erau de baza!Impachetate frumos in hartie..prinsa cu bolduri .Si eu,in banca,pe randul de la fereastra.Nu pot preciza in ce banca pentru ca ,efectiv ,nu ma hotarasc in care scoala ,din cele 4 in care am invatat pana in clasa a IX-a,sa ma ''intorc''.Mereu am stat pe randul de la fereastra...mereu pe catedra era o vaza...in care, de multe ori ,erau garoafe!
Garoafe primeam si de ziua mea...de la colegii invitati la PETRECERE.Si tot garoafe ,de data asta presate,gaseam prin dictionare sau alte carti mai ''grele''.
Acum ..foarte rar mai primesc garoafe.S-au demodat..Eu le-am primit de la o doamna in varsta.
Este ora 22.30...Nu imi este somn..si de fapt cred ca nici nu vreau sa dorm.Am terminat si cafeaua..(promit ca nu-mi mai torn alta...)Cred ca ma duc sa citesc ceva..sau poate gasesc vreo discutie interesanta la televizor.Maine este o zi speciala...
Mie cu siguranta imi va fi somn!

Realitate

In spatele celor doua coline era realitatea lor din fiecare noapte.Realitatea marii,a nisipului luminat de razele de luna si a lor.In linistea fiecarei nopti,in spatele celor doua coline,lumea se rezuma la ei doi.Fara intrebari,fara reguli,fara trecut.Cuvintele erau putine,sarutarile multe.Nu era nevoie de cuvinte .Sufletele comunica si fara cuvinte.In imbratisarea lor isi auzeau sufletele,isi auzeau inimile batand si era suficient.Nimic din banalitatea lumii nu se regasea aici,nici aparente false ,nimic din tiparele mondenitatii.Totul se rezuma la esnta lucrurilor,la adevarul simturilor,cel din sarutul ce nu minte..si atat!

Dar cand zorile se pregateau sa apara ,totul se reimpartea la doi.Fiecare isi relua viata si realitatea sa.
Ma gandeam intr-o noapte din aceea sa nu ma mai desprind din imbratisare inainte de ivirea zorilor.As fi vrut sa raman asa,sa astept dimineata.Dar, cu cateva clipe innainte ca lumina sa apara,am luat-o la fuga.Nu as fi putut accepta refuzul soarelui.Nu puteam sa pierd tot pentru ceva ce ar fi fost transformat in banalitate la lumina zilei.Am fugit cu gustul sarutului pe buze.

In urma ei,am ramas parca invaluit in liniste.Daca nu ar fi plecat ea,cu siguranta as fi fost acela care ar fi rupt sarutul si ar fi luat-o la fuga.Realitatea din noapte nu parea a fi compatibila cu lumea.Locul ei ramanea coltul acela de plaja, din spatele celor doua coline.

sâmbătă, 29 martie 2008

Ales la intamplare

Stai la celalalt capat de mare si privesti apa.Stau la capatul acesta de mare si nu te vad.Dar stiu ca esti acolo,tu,omule ales la intamplare din multimea de oameni.Binenteles ca nu ma vezi si nici prin gand nu-ti trece ca sunt aici si ma gandesc la tine.Nu-i vina mea ca esti trist, si totusi,tristetea ta ma face sa plang.Tristetea ta a strabatut marea si s-a izbit de sufletul meu.Intreaga mea faptura s-a cutremurat atunci.Ma voi gandi acum la tine pana imi vei simti prezenta.Omule, ales la intamplare din multimea de oameni,chiar nu ma simti?Ar trebui sa te straduiesti putin daca vrei sa scapi de tristete.Ar trebui sa fi constient ca azi ti se intinde o mana de ajutor.Maine ,cu siguranta,va fi altul alesul.
Stiu ca esti si tu pe o plaja acum,la celalalt tarm de mare ,si privesti apa.Nu-i asa ca acum sti ca ma gandesc la tine?Nu-i asa ca te simti mai bine ?
M-am ridicat de la tarmul de mare mai obosita.Am plecat spre casa lasand in urma mea dare adanci in nisip.Urme pe care le vedeam doar eu.Candva,urmele mele pe nisipul unei plaje pusti ,i-au ajutat pe oameni sa-mi gasesca trupul.Pe acea plaja zacea candva un trup rece.Candva eram si eu un om din multimea de oameni si aveam nevoie de ajutor.Cateodata am primit ajutor,uneori nu am stiut sa-l cer iar de multe ori l-am implorat degeaba.
Astazi nu mai las urme pe nisip,azi nu mai cer ajutor .Pentru ca astazi nu mai sunt un om din multimea de oameni.Ma intrebi ce sunt eu azi?Iarta-ma,dar nu-ti pot spune.Tu nu trebuie sa sti asta acum.Tu esti astazi un om care are nevoie de ajutor,cateodata nu vei sti sa-l ceri iar altadata vei implora degeaba ajutorul.Astazi urmele tale pe nisip se vad.Dar vei sti si tu odata ce sunt eu astazi.

miercuri, 26 martie 2008

omul si marea

Isi plimba degetele prin barbamult prea devreme albita.Lumina batranului far dezvaluia omul ce privea marea.Un om de vreo 50 de ani,cu statura impunatoare..cu umeri usor plecati.Vantul ii facea parul sa tremure -n lumina.Ochii lui priveau departe;o privire incruntata si albastra.Degetele ii masau fata,printre firele de barba.Parca incerca sa-si imbibe in piele mirosul acela sarat de mare.Un val cazu peste pietrele digului si il facu sa tresara.Sa fi trecut o ora de cand statea acolo?!Se inserase de-a binelea si parca se facuse si mai frig."iarna se intuneca mai devreme''isi spuse..
Digul ramanea tot mai in spate,vuietul marii se auzea tot mai incet.
In statia de autobuz era singur.Mai bine asa.Nu ar fi suportat vreo discutie despre frigul de afara,despre cat de prost se circula in oras sau oricare alt subiect de genul asta .Veni si autobuzul.Urca si se aseza intr-un scaun rece de plastic galben.Orasul cu oamenii lui zgribuliti ii fugeau prin fata ochilor prin fereastra murdara.Din cabina soferului se auzea o muzica veche.Cauta cu privirea fata acestuia in oglinda retrovizoare.Gasi imaginea unui barbat plictisit ,fara vlaga si parca incercanat.Poate era ultima lui cursa din seara aceea..cine stie!?
Cobori in statie.Scotoci prin buzunare si scoase o hartie de 10 lei .Cumpara un pachet de tigari de la chiscul de ziare deschis non stop.
-Restul..domnu! striga vanzatoarea
"Domnu' " plecase.Femeia ridica din umeri si isi continua lucrul:unul pe fata,unul pe dos..
Barbatul intra in apartament,rasuci cheia in usa.Isi dezbraca haina,isi scoase ghetele si isi aprinse o tigara.
"in noapte asta voi termina tabloul'' gandi el si trase adanc din tigara.
Primele raze de soare .In camera un pachet de tigari gol,o scrumiera de sticla albastra plina cu mucuri galbene.Pe sevalet o panza din care vuia marea!
Barbatul adormise ,intr-un fotoliu,privindu-si lucrarea.Era manjit de vopsele pe maini si bluza.Vopselele raspandeau un miros de alge si scoici.

luni, 24 martie 2008

intrebari..

cineva se intreba..''ce i se intampla gaurii cand svaiterul s-a terminat?''
oare noi suntem gauri..sau svaiter?
Imi plac la nebunie oamenii.Poate,din acest motiv,am vrut candva sa devin psihiatru.Sa-i cunosc mai bine,sa le aflu povestile,sa le iau sufletul in palme si sa incerc sa inteleg cum functioneaza..
Ascult ,cu sufletul la gura,povestile unor oameni necunoscuti.Imi imaginez personajele din spatele numelor.Intru dupa ei in case vechi si prafuite,ratcesc prin lume si rad ,sau plang deopotriva cu ei.

Ador fotografiile vechi,ingalbenite de timp.Privesc ataent fiecare chip ,ca si cum as cauta o figura cunoscuta.Imi place sa-mi imaginez momentul magic al realizarii fotografiei.Cand se aliniau toti in fata ''aparatului de fotografiat' ,imbracati cu hainele bune.Capul familiei,mandru si autoritar.Femeia ,undeva langa el,purtand in brate pe cel mai mic dintre copii.
Imi imbrac fericita rochia de zana buna ori de cate ori am ocazia sa fiu in preajma unor copilasi.inventez povesti si tari minunate ,neauzite si nevazute de nimeni.Sunt pur si simplu fericita cand ei ,copiii,cele mai sincere si necrutatoare fiinte,ma considera una de-a lor!
Ma induioseaza batranii aceia buni,cu suflete incarcate de regrete si multumiri ,ce-si sterg cu degete tremurande lacrimi ivite in coltul ochilor incetosati."sa-ti dea Dumnezeu sanatate! "mi-a spus o batrana ,"ca esti tare buna si frumoasa!" Ii dadusem ,cu lingurita,sa bea putin ceai.Era bolnava,pe un pat de spital si nu avea pe nimeni care sa vina sa o vada. "Am avut 8 copii,maica..''
"opt?! Si ce s-a intamplat cu ei??" "Unul s-a prapadit,saracul,iar ceilalti..la casele lor.Cu viata lor.Eu sunt batrana,maica..nu mai am ce sa le dau.."
Nu am stiut ce sa raspund. Nici nu stiu daca astepta vreun raspuns.Stiu doar ca imi era rusine..de tineretea mea si a copiilor ei.
Recunosc,sunt si oameni care ma obosesc,oameni pe care nu vreau sa-i vad..sau sa-i ascult.Sunt oameni care m-au dezamagit,mi-au facut rau(mai mult sau mai putin intentionat).Dar despre ei nu vreau sa vorbesc azi.Vreau sa ma gandesc doar la cei care-mi sunt dragi.Cunoscuti sau pe care nu-i cunosc..inca!

vineri, 21 martie 2008

nasterea

blog-ul meu s-a nascut intr-o zi cam gri..o zi de vineri,teoretic de primavara.Afara ploua marunt si rece..cafeaua mea s-a racit ,ideile mi se amesteca haotic in minte.E vina mea ,desigur.Am deschis usa gandurilor inainte sa incerc sa le ordonez macar asa de ochii lumii.Asa ca au cazut gramada peste mine si acum incerc sa le ridic,unul cate unul si sa le pun frumos la locul lor.Nu e o operatiune ce se poate face de pe o zi pe alta..necesita timp si asta nu poate decat sa ma bucure.Am ce face de acum inainte!imi voi scutura gandurile de praf si le voi aseza frumos pe raftul lor..