Cantecul acela imi rasuna din nou in urechi.Oare voi sti vreodata cine a scris cantecul asta,ma intrebam hotarata sa fac tot posibilul sa aflu.Si fredonam acordurile lui,in speranta ca autorul ma va auzi si va aprecia acest lucru.Tot corpul meu tresarea,fiecare celula asculta in tacere melodia apoi cautam impreuna refrenul.
Cu fiecare zi ce trecea mai memoram un vers,o strofa..cantecul asta era mai lung decat mi se parea la inceput.Dar avea o vraja a lui care ma hipnotiza si nu ma lasa sa-l uit.Priveam luna murmurand versurile sale,ma prindea soarele la strofa urmatoare,si iar luna..si iar soarele.
Oare exista un cantec mai frumos ca acesta?Uimitor dar nimeni nu-l auzise vreodata.Pe autor nu-l cunostea nimeni.Dar eu il voi cunoaste..
Intr-o zi,m-ai auzit fredonandu-l si ai tresarit.Era cantecul tau .Era cantecul inimii tale ,iar eu il auzisem intr-o noapte cand am adormit la pieptul tau.De atunci invatam cate un vers,cate o strofa...Deci tu erai autorul!Ce fericita sunt ca te cunosc!De acum il vom canta impreuna.
P.S. nu ma lasa sa uit versurile...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu