Stai la celalalt capat de mare si privesti apa.Stau la capatul acesta de mare si nu te vad.Dar stiu ca esti acolo,tu,omule ales la intamplare din multimea de oameni.Binenteles ca nu ma vezi si nici prin gand nu-ti trece ca sunt aici si ma gandesc la tine.Nu-i vina mea ca esti trist, si totusi,tristetea ta ma face sa plang.Tristetea ta a strabatut marea si s-a izbit de sufletul meu.Intreaga mea faptura s-a cutremurat atunci.Ma voi gandi acum la tine pana imi vei simti prezenta.Omule, ales la intamplare din multimea de oameni,chiar nu ma simti?Ar trebui sa te straduiesti putin daca vrei sa scapi de tristete.Ar trebui sa fi constient ca azi ti se intinde o mana de ajutor.Maine ,cu siguranta,va fi altul alesul.
Stiu ca esti si tu pe o plaja acum,la celalalt tarm de mare ,si privesti apa.Nu-i asa ca acum sti ca ma gandesc la tine?Nu-i asa ca te simti mai bine ?
M-am ridicat de la tarmul de mare mai obosita.Am plecat spre casa lasand in urma mea dare adanci in nisip.Urme pe care le vedeam doar eu.Candva,urmele mele pe nisipul unei plaje pusti ,i-au ajutat pe oameni sa-mi gasesca trupul.Pe acea plaja zacea candva un trup rece.Candva eram si eu un om din multimea de oameni si aveam nevoie de ajutor.Cateodata am primit ajutor,uneori nu am stiut sa-l cer iar de multe ori l-am implorat degeaba.
Astazi nu mai las urme pe nisip,azi nu mai cer ajutor .Pentru ca astazi nu mai sunt un om din multimea de oameni.Ma intrebi ce sunt eu azi?Iarta-ma,dar nu-ti pot spune.Tu nu trebuie sa sti asta acum.Tu esti astazi un om care are nevoie de ajutor,cateodata nu vei sti sa-l ceri iar altadata vei implora degeaba ajutorul.Astazi urmele tale pe nisip se vad.Dar vei sti si tu odata ce sunt eu astazi.
sâmbătă, 29 martie 2008
miercuri, 26 martie 2008
omul si marea
Isi plimba degetele prin barbamult prea devreme albita.Lumina batranului far dezvaluia omul ce privea marea.Un om de vreo 50 de ani,cu statura impunatoare..cu umeri usor plecati.Vantul ii facea parul sa tremure -n lumina.Ochii lui priveau departe;o privire incruntata si albastra.Degetele ii masau fata,printre firele de barba.Parca incerca sa-si imbibe in piele mirosul acela sarat de mare.Un val cazu peste pietrele digului si il facu sa tresara.Sa fi trecut o ora de cand statea acolo?!Se inserase de-a binelea si parca se facuse si mai frig."iarna se intuneca mai devreme''isi spuse..
Digul ramanea tot mai in spate,vuietul marii se auzea tot mai incet.
In statia de autobuz era singur.Mai bine asa.Nu ar fi suportat vreo discutie despre frigul de afara,despre cat de prost se circula in oras sau oricare alt subiect de genul asta .Veni si autobuzul.Urca si se aseza intr-un scaun rece de plastic galben.Orasul cu oamenii lui zgribuliti ii fugeau prin fata ochilor prin fereastra murdara.Din cabina soferului se auzea o muzica veche.Cauta cu privirea fata acestuia in oglinda retrovizoare.Gasi imaginea unui barbat plictisit ,fara vlaga si parca incercanat.Poate era ultima lui cursa din seara aceea..cine stie!?
Cobori in statie.Scotoci prin buzunare si scoase o hartie de 10 lei .Cumpara un pachet de tigari de la chiscul de ziare deschis non stop.
-Restul..domnu! striga vanzatoarea
"Domnu' " plecase.Femeia ridica din umeri si isi continua lucrul:unul pe fata,unul pe dos..
Barbatul intra in apartament,rasuci cheia in usa.Isi dezbraca haina,isi scoase ghetele si isi aprinse o tigara.
"in noapte asta voi termina tabloul'' gandi el si trase adanc din tigara.
Primele raze de soare .In camera un pachet de tigari gol,o scrumiera de sticla albastra plina cu mucuri galbene.Pe sevalet o panza din care vuia marea!
Barbatul adormise ,intr-un fotoliu,privindu-si lucrarea.Era manjit de vopsele pe maini si bluza.Vopselele raspandeau un miros de alge si scoici.
Digul ramanea tot mai in spate,vuietul marii se auzea tot mai incet.
In statia de autobuz era singur.Mai bine asa.Nu ar fi suportat vreo discutie despre frigul de afara,despre cat de prost se circula in oras sau oricare alt subiect de genul asta .Veni si autobuzul.Urca si se aseza intr-un scaun rece de plastic galben.Orasul cu oamenii lui zgribuliti ii fugeau prin fata ochilor prin fereastra murdara.Din cabina soferului se auzea o muzica veche.Cauta cu privirea fata acestuia in oglinda retrovizoare.Gasi imaginea unui barbat plictisit ,fara vlaga si parca incercanat.Poate era ultima lui cursa din seara aceea..cine stie!?
Cobori in statie.Scotoci prin buzunare si scoase o hartie de 10 lei .Cumpara un pachet de tigari de la chiscul de ziare deschis non stop.
-Restul..domnu! striga vanzatoarea
"Domnu' " plecase.Femeia ridica din umeri si isi continua lucrul:unul pe fata,unul pe dos..
Barbatul intra in apartament,rasuci cheia in usa.Isi dezbraca haina,isi scoase ghetele si isi aprinse o tigara.
"in noapte asta voi termina tabloul'' gandi el si trase adanc din tigara.
Primele raze de soare .In camera un pachet de tigari gol,o scrumiera de sticla albastra plina cu mucuri galbene.Pe sevalet o panza din care vuia marea!
Barbatul adormise ,intr-un fotoliu,privindu-si lucrarea.Era manjit de vopsele pe maini si bluza.Vopselele raspandeau un miros de alge si scoici.
luni, 24 martie 2008
intrebari..
cineva se intreba..''ce i se intampla gaurii cand svaiterul s-a terminat?''
oare noi suntem gauri..sau svaiter?
oare noi suntem gauri..sau svaiter?
Imi plac la nebunie oamenii.Poate,din acest motiv,am vrut candva sa devin psihiatru.Sa-i cunosc mai bine,sa le aflu povestile,sa le iau sufletul in palme si sa incerc sa inteleg cum functioneaza..
Ascult ,cu sufletul la gura,povestile unor oameni necunoscuti.Imi imaginez personajele din spatele numelor.Intru dupa ei in case vechi si prafuite,ratcesc prin lume si rad ,sau plang deopotriva cu ei.
Ador fotografiile vechi,ingalbenite de timp.Privesc ataent fiecare chip ,ca si cum as cauta o figura cunoscuta.Imi place sa-mi imaginez momentul magic al realizarii fotografiei.Cand se aliniau toti in fata ''aparatului de fotografiat' ,imbracati cu hainele bune.Capul familiei,mandru si autoritar.Femeia ,undeva langa el,purtand in brate pe cel mai mic dintre copii.
Imi imbrac fericita rochia de zana buna ori de cate ori am ocazia sa fiu in preajma unor copilasi.inventez povesti si tari minunate ,neauzite si nevazute de nimeni.Sunt pur si simplu fericita cand ei ,copiii,cele mai sincere si necrutatoare fiinte,ma considera una de-a lor!
Ma induioseaza batranii aceia buni,cu suflete incarcate de regrete si multumiri ,ce-si sterg cu degete tremurande lacrimi ivite in coltul ochilor incetosati."sa-ti dea Dumnezeu sanatate! "mi-a spus o batrana ,"ca esti tare buna si frumoasa!" Ii dadusem ,cu lingurita,sa bea putin ceai.Era bolnava,pe un pat de spital si nu avea pe nimeni care sa vina sa o vada. "Am avut 8 copii,maica..''
"opt?! Si ce s-a intamplat cu ei??" "Unul s-a prapadit,saracul,iar ceilalti..la casele lor.Cu viata lor.Eu sunt batrana,maica..nu mai am ce sa le dau.."
Nu am stiut ce sa raspund. Nici nu stiu daca astepta vreun raspuns.Stiu doar ca imi era rusine..de tineretea mea si a copiilor ei.
Recunosc,sunt si oameni care ma obosesc,oameni pe care nu vreau sa-i vad..sau sa-i ascult.Sunt oameni care m-au dezamagit,mi-au facut rau(mai mult sau mai putin intentionat).Dar despre ei nu vreau sa vorbesc azi.Vreau sa ma gandesc doar la cei care-mi sunt dragi.Cunoscuti sau pe care nu-i cunosc..inca!
Ascult ,cu sufletul la gura,povestile unor oameni necunoscuti.Imi imaginez personajele din spatele numelor.Intru dupa ei in case vechi si prafuite,ratcesc prin lume si rad ,sau plang deopotriva cu ei.
Ador fotografiile vechi,ingalbenite de timp.Privesc ataent fiecare chip ,ca si cum as cauta o figura cunoscuta.Imi place sa-mi imaginez momentul magic al realizarii fotografiei.Cand se aliniau toti in fata ''aparatului de fotografiat' ,imbracati cu hainele bune.Capul familiei,mandru si autoritar.Femeia ,undeva langa el,purtand in brate pe cel mai mic dintre copii.
Imi imbrac fericita rochia de zana buna ori de cate ori am ocazia sa fiu in preajma unor copilasi.inventez povesti si tari minunate ,neauzite si nevazute de nimeni.Sunt pur si simplu fericita cand ei ,copiii,cele mai sincere si necrutatoare fiinte,ma considera una de-a lor!
Ma induioseaza batranii aceia buni,cu suflete incarcate de regrete si multumiri ,ce-si sterg cu degete tremurande lacrimi ivite in coltul ochilor incetosati."sa-ti dea Dumnezeu sanatate! "mi-a spus o batrana ,"ca esti tare buna si frumoasa!" Ii dadusem ,cu lingurita,sa bea putin ceai.Era bolnava,pe un pat de spital si nu avea pe nimeni care sa vina sa o vada. "Am avut 8 copii,maica..''
"opt?! Si ce s-a intamplat cu ei??" "Unul s-a prapadit,saracul,iar ceilalti..la casele lor.Cu viata lor.Eu sunt batrana,maica..nu mai am ce sa le dau.."
Nu am stiut ce sa raspund. Nici nu stiu daca astepta vreun raspuns.Stiu doar ca imi era rusine..de tineretea mea si a copiilor ei.
Recunosc,sunt si oameni care ma obosesc,oameni pe care nu vreau sa-i vad..sau sa-i ascult.Sunt oameni care m-au dezamagit,mi-au facut rau(mai mult sau mai putin intentionat).Dar despre ei nu vreau sa vorbesc azi.Vreau sa ma gandesc doar la cei care-mi sunt dragi.Cunoscuti sau pe care nu-i cunosc..inca!
vineri, 21 martie 2008
nasterea
blog-ul meu s-a nascut intr-o zi cam gri..o zi de vineri,teoretic de primavara.Afara ploua marunt si rece..cafeaua mea s-a racit ,ideile mi se amesteca haotic in minte.E vina mea ,desigur.Am deschis usa gandurilor inainte sa incerc sa le ordonez macar asa de ochii lumii.Asa ca au cazut gramada peste mine si acum incerc sa le ridic,unul cate unul si sa le pun frumos la locul lor.Nu e o operatiune ce se poate face de pe o zi pe alta..necesita timp si asta nu poate decat sa ma bucure.Am ce face de acum inainte!imi voi scutura gandurile de praf si le voi aseza frumos pe raftul lor..
Abonați-vă la:
Postări (Atom)