Ploua.Sub aceasi patura doua lumi diferite stau spate in spate.
Ploaia numara timpul in picaturi.
sâmbătă, 21 ianuarie 2012
sâmbătă, 14 ianuarie 2012
Un rege mic
M-am trezit intr-o camera alba.De sus pana jos.M-am asezat pe podea,cu picioarele sub mine si am privit spre tavan.Curios..deasupra se vedea cerul.
-Ce faci aici?a intrebat o voce subtire.
-Visez,m-am auzit raspunzand.M-amuitat mirata in jurul meu.Intr-un colt statea ghemuit un copil.Pe cap purta o coroana aurie si la piept strangea o sabie lucioasa.
-Cine esti?
-Un rege.nu vezi?
Am zambit Copilul m-a privit cu ochi mari,oarecum inbufnat.
-Nu ma crezi,asa-i?
-Ohh..te cred..ba da sigur ca te cred..doar ca-i prima oara cand intalnesc un rege
.
-Nu trebuie sa ma minti.Nu sunt copil!pot suporta adevarul.
Am zambit ".Nu esti copil ..esti rege..am inteles..regele cui?''
-al cui?Ar trebuii sa fiu al cuiva?sunt rege pur si simplu!Sunt asa mic(daca asta te face cumva sa ma consideri un copil)pentru ca am crescut intr-o camera mica.Am un pat mic,mic de tot si ..mi-a fost teama sa cresc si sa nu mai incap in camera mea.
-Bine dar ai fi pututu sa te muti intr-o camera mai mare..
Copilul lasa capul in jos.
-Am vrut sa-l astept.Nu puteam sa plec.
_Pe cine sa astepti?
-Pe talal meu.Ii tremura vocea.Si-a strans sabia mai bine la piept si s-a ridicat in picioare."Nu l-ai vazut?"
-Nu..nu L-am vazut.Nu stiu de ce,dar am simtit ca raspunsul meu l-a lovit.A venit langa mine si a ingenunchiat.
-Vrei sa-l cautam impreuna?Nu pentru ca mi-ar fi frica,dar poate daca mergi cu mine il gasim mai repede.
-Sigur ca vin.Cum este tatal tau?este sio el rege?
Copilul a inceput sa rada.
-Nu,nu.tatal meu nu poarta coroana.Este inalt si ma ridica pe umerii lui.De acolo stelele sunt aproape.De cand a plecat privesc cerul ."Sti ce maini mari are tatal meu?Si ce voce frumoasa?'
Nu stiam ce sa raspund.
-Mi-e tare dor de el.Nu vreau sa cresc.Nu as vrea sa nu ma mai recunoasca atunci cand vine.
L-am privit pe micul "rege" din fata mea.In ochii lui aparusera lacrimile.
-Nu plange!regii nu plang,regii sunt puternici!
-Si eu sunt puternic!Atunci cand plang mai curge din dor si parca mai trece durerea.
_Stii ce cred eu?Cred ca te recunoaste oricum.I-am luat manuta mica intr-a mea."Hai sa-l cautam impreuna,vrei?Poti creste linistit intre timp!"
Intr-un pat micut,un copil doarme.Are lacrimi uscate pe obraji si la piept strange o sabie lucioasa.
-Ce faci aici?a intrebat o voce subtire.
-Visez,m-am auzit raspunzand.M-amuitat mirata in jurul meu.Intr-un colt statea ghemuit un copil.Pe cap purta o coroana aurie si la piept strangea o sabie lucioasa.
-Cine esti?
-Un rege.nu vezi?
Am zambit Copilul m-a privit cu ochi mari,oarecum inbufnat.
-Nu ma crezi,asa-i?
-Ohh..te cred..ba da sigur ca te cred..doar ca-i prima oara cand intalnesc un rege
.
-Nu trebuie sa ma minti.Nu sunt copil!pot suporta adevarul.
Am zambit ".Nu esti copil ..esti rege..am inteles..regele cui?''
-al cui?Ar trebuii sa fiu al cuiva?sunt rege pur si simplu!Sunt asa mic(daca asta te face cumva sa ma consideri un copil)pentru ca am crescut intr-o camera mica.Am un pat mic,mic de tot si ..mi-a fost teama sa cresc si sa nu mai incap in camera mea.
-Bine dar ai fi pututu sa te muti intr-o camera mai mare..
Copilul lasa capul in jos.
-Am vrut sa-l astept.Nu puteam sa plec.
_Pe cine sa astepti?
-Pe talal meu.Ii tremura vocea.Si-a strans sabia mai bine la piept si s-a ridicat in picioare."Nu l-ai vazut?"
-Nu..nu L-am vazut.Nu stiu de ce,dar am simtit ca raspunsul meu l-a lovit.A venit langa mine si a ingenunchiat.
-Vrei sa-l cautam impreuna?Nu pentru ca mi-ar fi frica,dar poate daca mergi cu mine il gasim mai repede.
-Sigur ca vin.Cum este tatal tau?este sio el rege?
Copilul a inceput sa rada.
-Nu,nu.tatal meu nu poarta coroana.Este inalt si ma ridica pe umerii lui.De acolo stelele sunt aproape.De cand a plecat privesc cerul ."Sti ce maini mari are tatal meu?Si ce voce frumoasa?'
Nu stiam ce sa raspund.
-Mi-e tare dor de el.Nu vreau sa cresc.Nu as vrea sa nu ma mai recunoasca atunci cand vine.
L-am privit pe micul "rege" din fata mea.In ochii lui aparusera lacrimile.
-Nu plange!regii nu plang,regii sunt puternici!
-Si eu sunt puternic!Atunci cand plang mai curge din dor si parca mai trece durerea.
_Stii ce cred eu?Cred ca te recunoaste oricum.I-am luat manuta mica intr-a mea."Hai sa-l cautam impreuna,vrei?Poti creste linistit intre timp!"
Intr-un pat micut,un copil doarme.Are lacrimi uscate pe obraji si la piept strange o sabie lucioasa.
duminică, 6 noiembrie 2011
plans
Oare cand ne pierdem plansul de copil?Cand invata lacrimile noastre sa nu mai curga asa usor dinauntru?Probabil ca atunci cand nu mai este nimeni mai mare ca noi care sa ne mangaie pe crestet sau care sa ne stranga la piept.Nu mai simtim pe nimeni in jurul nostru capabil sa ne stranga suspinele in brate si sa ne sraute obrajii .
Acum,ca suntem mari,am invatat sa ne manifestam durerea,nemultumirea,dezamagirea,tradarea altfel.Stim sa potrivim cuvinte,sa strigam,sa cerem,sa pedepsim,sa acuzam,sa jignim.
Doar atunci cand durerea este cu adevarat multa si adanca toate cuvintele amutesc.In jurul nostru vorbele devin neputincioase,de multe ori lovesc mai tare in sufletul deja ingenunchiat."gata,s-a dus..a murit..viata merge inainte"am auzit mai demult,intr.un moment greu."a murit pentru voi.EU am PIERDUT-O!!" imi venea sa strig!
Sunt atatia oameni cu care radem!E adevarat,ca si rasul parca este mai calculat de cand suntem mari.Si sunt atat de putini cei in fata carora putem plange.Sunt atat de putini cei a caror durere am vrea sa o strangem la piept,sau care ne.ar putea saruta obrajii sarati.
Recunosc,sunt inca un copil care rade mult.Si nici plansul nu l.am uitat.sunt multe lucruri care ma fac sa plang.Doar ca plang mereu singura.Nu e nimeni sa mangaie adultul care plange.
P.S .De multe ori plang de bucurie,fericire,implinire dar si atunci tot singura.:)
Acum,ca suntem mari,am invatat sa ne manifestam durerea,nemultumirea,dezamagirea,tradarea altfel.Stim sa potrivim cuvinte,sa strigam,sa cerem,sa pedepsim,sa acuzam,sa jignim.
Doar atunci cand durerea este cu adevarat multa si adanca toate cuvintele amutesc.In jurul nostru vorbele devin neputincioase,de multe ori lovesc mai tare in sufletul deja ingenunchiat."gata,s-a dus..a murit..viata merge inainte"am auzit mai demult,intr.un moment greu."a murit pentru voi.EU am PIERDUT-O!!" imi venea sa strig!
Sunt atatia oameni cu care radem!E adevarat,ca si rasul parca este mai calculat de cand suntem mari.Si sunt atat de putini cei in fata carora putem plange.Sunt atat de putini cei a caror durere am vrea sa o strangem la piept,sau care ne.ar putea saruta obrajii sarati.
Recunosc,sunt inca un copil care rade mult.Si nici plansul nu l.am uitat.sunt multe lucruri care ma fac sa plang.Doar ca plang mereu singura.Nu e nimeni sa mangaie adultul care plange.
P.S .De multe ori plang de bucurie,fericire,implinire dar si atunci tot singura.:)
duminică, 14 august 2011
Nicu Alifantis - Daca tu ai disparea
"Daca tu ai disparea
Intr-o noapte oarecare
Dulcea mea,amara mea
As pleca nebun pe mare.
Cu un sac intreg de lut
Si-o spinare de nuiele
Sa te fac de la-nceput
Cu puterea mainii mele.
........." Adrian Paunescu
sâmbătă, 13 august 2011
senzatii
Luna plina.
_unde se duc toate senzatiile cand noi nu mai suntem?
_de ce iubim ''ambalajele''si ignoram continutul?
Muzica.Lacrimi aproape.Pleoape invinse de sare.muzica..
Dor.gol in stomac.Copil ghemuit langa un perete alb.Invizibil.
joi, 4 august 2011
ca o duminica
Cateodata ma simt ca o zi de duminica.Lenesa,moale si fara termene limita.Duminica e cea mai lenesa fata a saptamanii.Ea isi bea cafeaua imbracata in pijama,stand turceste in mijlocul patului.Se rasuceste intre cearceafuri si citeste reviste colorate.Are ochii lungi de vise si vocea ragusita de somn.
Picteaza si mananca bomboane de ciocolata.Si ,chiar daca poarta bumbac,se simte infasurata in dantela fina.
Te-a facut cineva vreodata sa te simti ca o duminica ?!
Picteaza si mananca bomboane de ciocolata.Si ,chiar daca poarta bumbac,se simte infasurata in dantela fina.
Te-a facut cineva vreodata sa te simti ca o duminica ?!
vineri, 29 iulie 2011
luni, 25 iulie 2011
vara are parul sarat
Vara are parul sarat si plin de nisip.Miroase a alge,cirese,pepene,trandafiri si regina noptii.Plange mult si zgomotos,cu tunete si fulgere,dar ii trece repede.Doarme putin si viseaza frumos.Vara iubeste ,promite,arunca boabe de orez si buchete albe.Alearga desculta pe nisipul ud,doarme pe plaja,prinde fluturi si culege scoici .Mananca smochine,zmeura pudica si capsuni indraznete.
Vara are pielea maslinie si ochii cum vrea ea.Are buze moi si talpile albe.Are genunchii rotunzi si spatele ei freamata.Pantece fertil si sani rasfatati.Vara danseaza cu ielele si spune povesti.Stropeste florile cu roua ,gadila greierii pe burta si numara stele cazatoare.
Asa e vara mea... (21.mai.2008)
E vara iar..aceasi vara din copilarie!
Doar ca a mai crescut putin.Nu trebuie sa se mai inalte pe varfuri ...O face doar cand vrea sa fure un sarut vantului.Iar acesta,infiorat,rascoleste teii si crinii.O leaga la ochi cu matase moale de porumb si o poarta pe brate la mal de mare.Valurile,copiii curiosi ai marii,vin repede la picioarele ei si fug apoi rusinati innapoi,infasurati in spuma alba.Prind iar curaj,arunca cu stropi si iarasi fug spre adanc.Si vara rade ghicindu-le joaca.Vantul ii sopteste la ureche ceva si ii dezleaga ochii.
Si vara iar se ridica pe varfuri sa-l sarute.Pe semne ca i-a placut soapta lui.
Vara are pielea maslinie si ochii cum vrea ea.Are buze moi si talpile albe.Are genunchii rotunzi si spatele ei freamata.Pantece fertil si sani rasfatati.Vara danseaza cu ielele si spune povesti.Stropeste florile cu roua ,gadila greierii pe burta si numara stele cazatoare.
Asa e vara mea... (21.mai.2008)
E vara iar..aceasi vara din copilarie!
Doar ca a mai crescut putin.Nu trebuie sa se mai inalte pe varfuri ...O face doar cand vrea sa fure un sarut vantului.Iar acesta,infiorat,rascoleste teii si crinii.O leaga la ochi cu matase moale de porumb si o poarta pe brate la mal de mare.Valurile,copiii curiosi ai marii,vin repede la picioarele ei si fug apoi rusinati innapoi,infasurati in spuma alba.Prind iar curaj,arunca cu stropi si iarasi fug spre adanc.Si vara rade ghicindu-le joaca.Vantul ii sopteste la ureche ceva si ii dezleaga ochii.
Si vara iar se ridica pe varfuri sa-l sarute.Pe semne ca i-a placut soapta lui.
luni, 18 iulie 2011
fragment
Isi grabise pasii printre mesele aliniate pe doua randuri.De-o parte si de alta ,cladirile tineau adapost. Soaptele celor din jur,fie ca stateau la mese sau ca-si intersectau drumul cu el,se pierdeau in intuneric.Nu le mai auzea.Nu-i mai vedea.Ramaneau in urma ca un pertete miscator.
El ghemuit ,privind in sus catre tatal sau.Facuse ceva rau si acum astepta pedeapsa.Barbatul inalt ,aplecat deasupra lui il privea cu un zambet.Vedea imaginea unui baietel ghemuit in retina albastra.Apoi simtea mirosul tutunului,a cremei de ras si a bomboanelor mentolate.
Se lasase intunericul.Afara mirosea a vara.Umezeala zilei toride ce se sfarsea ii intra in piele.De undeva din apropiere se conturau ritmurile unei melodii orientale.
Trebuia sa se hotarasca.Sa-i spuna tot.O sa o roage sa stea jos,sa taca si sa asculte.Iar el..va sta in picioare in fata ei si ii va spune.Mirosii instinctiv mainile sa se convinga daca mirosul ce-l simtea in nari era adevarat sau doar in mintea lui.Dovada imbratisarilor interzise,a mangaierilor ce urmau acum a fi marturisite.Dar nu pentru iertare;mai degraba pentru eliberare.Statuse ghemuit nopti la rand,cautand cuvintele potrivite.
....
El ghemuit ,privind in sus catre tatal sau.Facuse ceva rau si acum astepta pedeapsa.Barbatul inalt ,aplecat deasupra lui il privea cu un zambet.Vedea imaginea unui baietel ghemuit in retina albastra.Apoi simtea mirosul tutunului,a cremei de ras si a bomboanelor mentolate.
Se lasase intunericul.Afara mirosea a vara.Umezeala zilei toride ce se sfarsea ii intra in piele.De undeva din apropiere se conturau ritmurile unei melodii orientale.
Trebuia sa se hotarasca.Sa-i spuna tot.O sa o roage sa stea jos,sa taca si sa asculte.Iar el..va sta in picioare in fata ei si ii va spune.Mirosii instinctiv mainile sa se convinga daca mirosul ce-l simtea in nari era adevarat sau doar in mintea lui.Dovada imbratisarilor interzise,a mangaierilor ce urmau acum a fi marturisite.Dar nu pentru iertare;mai degraba pentru eliberare.Statuse ghemuit nopti la rand,cautand cuvintele potrivite.
....
marți, 14 iunie 2011
Ganduri nude
Tac . Iar tu ..raspunzi tacerilor mele.Tacerile spun mult mai multe decat cuvintele.Cuvintele sunt doar ambalajul tacerilor ''admise''.Gandurile noastre sunt mute.Se aliniaza frumos,se scutura de ''nepotrivit'',se infasoara in cuvinte si asteapta sa fie ''eliberate''spre ceilalti.
Interesant cum esti recunoscut dupa voce.Cei apropiati te recunosc dupa prima silaba rostita.Sunt asa putini care ne-ar recunoaste dupa ganduri...
de fapt,nici nu sunt sigura daca m-ar recunoaste cineva :).Iar eu..eu nu stiu daca mi-as recunoaste vocea.
Interesant cum esti recunoscut dupa voce.Cei apropiati te recunosc dupa prima silaba rostita.Sunt asa putini care ne-ar recunoaste dupa ganduri...
de fapt,nici nu sunt sigura daca m-ar recunoaste cineva :).Iar eu..eu nu stiu daca mi-as recunoaste vocea.
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)