joi, 26 noiembrie 2009

jurnal

Erai frumos cand nu spuneai nimic.Eu iti puneam cuvinte pe buze si apoi le ascultam de sute de ori.Nu-ti stiam vocea dar mi-o imaginasem construita din t-uri lungi si e-uri dulci.Nu-ti vazusem mainile de aproape si nu-ti stiam conturul degetelor.
Te simteam ca pe o camera calda in care intri direct de afara intr-o noapte de iarna.Imi puteam scoate cizmele ude,haina grea si fularul prea strans .Tu ma certai ca nu port caciula iar eu iti spuneam sa-ti pui sosete.Radeam amandoi iar tu-mi incalzeai genunchii in palmele tale.Mancam nuci iar eu priveam pe fereastra.


  Azi te voi cunoaste in sfarsit!Am emotii.Abia astept sa-ti aud vocea .Uite ca ai venit..ma duc sa-ti deschid!

  Ai plecat..in sfarsit!Am deschis fereastra in urma ta.de fapt in urma unui barbat oarecare.Sti..avea asa o voce urata,iar mainile lui cu siguranta nu mi-ar fi recunoscut forma genunchilor.Nu stia cuvintele pe care le auzisem de atatea ori de la tine.Nici macar unul!Radea mult si se credea frumos.I-am spus sa nu mai vina!
afara a inceput sa ninga.

miercuri, 18 noiembrie 2009

Ma vei recunoaste

Ma vei recunoaste:
Am inca parul ud de mare
si buzele sarate.
Am talpile goale
genunchii juliti
si umeri rotunzi.
Ma mai ascund de ploaie sub stresini;
mai sar intr-un picior
si numar liliacul fara sot!
Mai stiu sa rad ,sa plang
Si s-aduc apa-n palme!
Ma vei recunoaste
Sunt acelasi copil ce-l stiai!
Port insa deasupra adultul .
El rade mai rar si plange pe-ascuns!
Poarta pantofi si merge frumos.
Nu poate sari sa nu-si rupa genunchii,
Sa nu-si strice parul,sa nu rada lumea.
Ai sa ma recunosti ...
Si daca nu..voi astepta sub streasina ploaia.

joi, 5 noiembrie 2009