Scrisoare catre mos Craciun

Draga Mos Craciun,
Nu ti-am mai scris de mult..desi te-am asteptat in fiecare an.Imi era teama ca scrisul ma va da de gol,literele frumos arcuite ,randurile drepte,plisctisitor de drepte..cuvintele pompoase vor scoate la iveala adultul.
Dar sa sti mosule alb,ca desi scriu tare frumos si nu mai trag randurile in sus si nici nu mai mananc litere,sa sti ca inca sunt un copil.Acelasi copil cu ochii mari ,rotunzi si caprui.Acelasi copil timid ce isi inghitea lacrimile de emotie cand spunea versurile special invatate pentru tine.Sti de cate ori intram in camera bradului,acolo unde era mai racoare si mirosea a portocale,sa vad daca ai venit?Sti de cate ori ma intrebam de ce porti papuci?De ce nu vedeam niciodata sania?De ce aveai mereu in sac doar darurile pentru noi..?
 Te astept de atunci in fiecare an...desi stiu ca tu n-ai sa mai vi ca atunci!O mai sti pe strabunica?ea facea cozonacul ce-ti placea atat de mult.Dar a plecat si ea..nici ei nu i-am mai scris de mult(poate am sa o fac intr-o zi).O mai sti pe sora mea?Ea iti spunea mereu ca sunt cea mai frumoasa si cea mai desteapta.Nu era niciodata geloasa pe darurile pe care le primeam eu..si isi manca mereu dulciurile prima.eu le pastram..sa am si mai tarziu..dar le imparteam apoi convinsa fiind de promisiunile ei ca imi va aduce apa rece ori de cate ori imi va fi sete si imi va citi povesti lungi!Sti,a plecat si ea.Probabil ca tu o vezi acolo unde e.e mai aproape de de tine.Probabil ca stia ea ceva cand isi manca dulciurile repede,cand dorea totul azi si nu maine.Am sa-i scriu si ei intr-o zi sa o intreb de ce m-a lasat singura ?
 Mai sti cand ne-ai gasit intr-un an la  Bucuresti?in anul acela cand nu ne-ai adus cadouri si ne-ai lasat pe noi sa le cumparam.Am luat si noi ce-am apucat..sampon,sosete..un orbit si-un creion cu guma.Restul..l-am cheltuit in scop personal..Ce-am mai ras atunci!
 Sti....anul asta nu-ti cer nimic..doar sa-mi promiti  ca ai sa mai vi intr-un an asa ca atunci!


 CRACIUN FERICIT !
 

Happy birthday..altfel!

un baietel de aproape 4 ani si mama lui ,la intoarcerea de la gradinita.

mama: cum a fost azi?
copilul:bine..
m: ce ai mai facut,ai colorat?
c:nu..azi am cantat un cantecel..o sa fie ziua la cineva si ii cantam un fel de la multi ani
m: foarte frumos..maine?
c: nu..nu maine..de Craciun,e ziua lui de Craciun dar nu e coleg cu noi.Nu e happy birthday!
m: ..?!?!
c: nu-i coleg..am uitat cum il cheama..
m: lasa,iti amintesti!


c: a..Jesus il cheama..e ziua lui de Craciun.Asa a zis teacher,ca s-a nascut de  Craciun.

jurnal

Erai frumos cand nu spuneai nimic.Eu iti puneam cuvinte pe buze si apoi le ascultam de sute de ori.Nu-ti stiam vocea dar mi-o imaginasem construita din t-uri lungi si e-uri dulci.Nu-ti vazusem mainile de aproape si nu-ti stiam conturul degetelor.
Te simteam ca pe o camera calda in care intri direct de afara intr-o noapte de iarna.Imi puteam scoate cizmele ude,haina grea si fularul prea strans .Tu ma certai ca nu port caciula iar eu iti spuneam sa-ti pui sosete.Radeam amandoi iar tu-mi incalzeai genunchii in palmele tale.Mancam nuci iar eu priveam pe fereastra.


  Azi te voi cunoaste in sfarsit!Am emotii.Abia astept sa-ti aud vocea .Uite ca ai venit..ma duc sa-ti deschid!

  Ai plecat..in sfarsit!Am deschis fereastra in urma ta.de fapt in urma unui barbat oarecare.Sti..avea asa o voce urata,iar mainile lui cu siguranta nu mi-ar fi recunoscut forma genunchilor.Nu stia cuvintele pe care le auzisem de atatea ori de la tine.Nici macar unul!Radea mult si se credea frumos.I-am spus sa nu mai vina!
afara a inceput sa ninga.

Ma vei recunoaste

Ma vei recunoaste:
Am inca parul ud de mare
si buzele sarate.
Am talpile goale
genunchii juliti
si umeri rotunzi.
Ma mai ascund de ploaie sub stresini;
mai sar intr-un picior
si numar liliacul fara sot!
Mai stiu sa rad ,sa plang
Si s-aduc apa-n palme!
Ma vei recunoaste
Sunt acelasi copil ce-l stiai!
Port insa deasupra adultul .
El rade mai rar si plange pe-ascuns!
Poarta pantofi si merge frumos.
Nu poate sari sa nu-si rupa genunchii,
Sa nu-si strice parul,sa nu rada lumea.
Ai sa ma recunosti ...
Si daca nu..voi astepta sub streasina ploaia.

africa -cu drag

fragment

Fluturi parati ai paradisului,hartiile albe zburau rasucite de vant.In urma lor ,privirea ta vinetie si uda si rasul meu.Aveam amandoi zambete albe de spuma,valuri intoarse din drumul marii.Imi era dor de marea mea de acasa iar lacrimile imi aminteau de gustul verilor de odinioara.Tu nu sti ce gust are marea copilariei mele.
Atunci cand am renuntat la tot si te-am urmat la capatul lumii credeam ca nu am mare lucru.Familia m-ar fi iubit oricum si sigur ne-am fi vizitat de cate ori am fi vrut..iar restul..restul nu conta! Te aveam pe tine !Rasuflarea ce ti-o simteam in spatele urechii dimineata merita totul.Iar tu miroseai a cafea si lemn dulce.Iti luam boabele netede intre palme apoi imi frigeam buzele cu zeama sufletului tau nebotezat.Ma priveai pana inauntru asa cum nu fusesem privita niciodata.Ochii inegriti in jur ma tintuiau si ma faceau sa numai vreau altceva.Ti-am iubit glasul si smochinele coapte,ti-am iubit strigatul rugaciunilor ce-mi strapungeau timpanele.Te iubeam ca o nebuna supusa,imbracam rochiile lungi ca pe un semn al reinventarii si te asteptam in mirosul betelor ce-si varsau scrumul odata cu timpul ce trecea.
Ce dor mi- se facuse de acasa! Iar rasul tau alb nu-mi mai ajungea.Imi era dor de mama in dupa amiezile in care povesteam despre toti,de la adam si eva pana in zilele noastre.Ea stia despre toti iar eu ii sorbeam fiecare cuvant.Imi era dor de tata si mirosul lui de tutun tras pe ascuns,mirosul de frunze ruginite si bomboane de menta.
Imi era dor de cartile mele,de caietele in care scriam versuri stangace despre iubire.imi era dor de cutiile mele cu nimicuri ,de cizmele de culoarea pamantului rascolit.Imi era dor de colegii mei,chiar si de vecina de vizavi ce ma infrunta cu privirea in fiecare dimineata cand treceam pe langa ea.
In tara unde fugisem nu  ma lega nimic.Iar de acasa ma striga trecutul!Trecutul meu ...pe care-l indesasem in uitare.Tu nu stiai nimic din toate astea.
Priveam amandoi hartiile ce zburau si doar eu le intelegeam zborul.

Octombrie...eu..

Dimineata picurase rece dintre frunze si cer.O pacla deasa invaluia totul ,luminile, inca aprinse impungand-o din loc in loc.Pantecul noptii fusese taiat si din el se revarsa un soare infasurat in membrane gri si reci.
Era o duminica lenesa de octombrie. Toamna ghemuita in crizanteme ruginite,vinetii ,galbene sau pur si simplu albe,mirosea amar.Imi facusem un ceai si visam cu ochii deschisi.Imi era dor de Africa si de aromele ei.Mirosuri grele,dulci ,vascoase si persistente.Imi era dor de ceaiul gros obtinut din frunze de menta macerate cu zahar,de cafeaua mult prea dulce.De curmalele indoite in jurul unui sambure lunguiet,de rodiile insangerate si zemoase.Imi era dor de nisipul fin asemeni unui zahar pudra sau unui pesmet proaspat macinat.Africa m-a vrajit din prima clipa.
Scortisoara,smochine,hena,sisa aromata,culori,paiete,margele,sofran si multe altele.
Afara se facuse de-a binelea ziua.Niste oi untoase molfaiau iarba inca verde.Pe pervazul lat s-a asezat o cioara lucioasa.Privea oarecum intr-o parte,cu capul aplecat.M-a facut sa zambesc.''ciorile astea ne ingroapa pe toti"zicea odata cineva."Traiesc si o suta de ani!''
Lumea e in campanie electorala.Multiplicati pe foi colorate ne urmaresc de peste tot.Toti sunt perfecti si merita!Cred ca am sa ascult multa muzica in perioada asta sau in sfarsit voi incepe sa scriu !
In magazine au aparut deja globurile,beteala,ingerasii si ciorapii rosii.Parca mai ieri am strans bradul !Parca mai ieri ma ridicam pe varfuri in dreptul ferestrei sa vad cum vine mos craciun!Desi purta la mana stanga ceasul unchiului,avea niste papuci ce nu se potriveau iernii...desi avea o voce cunoscuta,era mos craciun!
In amintirile mele lumea a ramas mica.Doamne cat mai radeam cand oameni in toata firea cantau sub ferestra ''hai lerui ler''.Nu intelegeam cu pot scoate sunetele alea si mai ales de ce...
Aveam ciorapi scamosati si pantaloni pe sub vreo rochie de printesa.
Dar ....am crescut si din pacate am o gramada de treaba de facut azi!Chiar daca am sa imbrac vreo rochita spumoasa,chiar daca ma voi face mica in asternuturi,chiar daca ma voi ascunde in beci...tot nu ma va scuti nimeni de indatoririle mele de adult..asa ca...
Ale naibii ciori!

Biblioteca

Lumea-biblioteca ravasita
Oameni cu coperti lucioase
sau nu.
cu coperti cartonate,prin care nu patrunde durerea
cu coperti frumos colorate ce te indeamna sa le atingi.
Oameni seci,cu cuvinte putine ;
Oameni pe care i-ai rasfoi in fiecare zi
fara sa te mai saturi.
Oameni cu pagina indoita la o anume zi a vietii
pagina vesela sau..de cele mai multe ori,trista.
oameni uitati undeva sub mormanul de vieti tiparite.
Carti aranjate pe raftul de sus
si la care ajungi doar catarat pe scara.
Cartea de pe noptiera...atat de citita
Carti..oameni..povesti..cuvinte
Oamenii au un singur volum..

feed back

Incerca sa se trezeasca dar nu reusea.Isi deschidea ochii ,tragea de brate si picioare ca si cum nu ar fi fost ale lui.Capul ii vajaia intr-un mod ciudat iar vaca aia era inca acolo.Visase o vaca dintr-acelea sacre.Avea coarnele rasucite.Il privea fix cu niste ochi sclipitori iar pe narile-i scobite scotea un abur ciudat.Dulceag si albastrui.Deci..vaca era inca acolo.In jurul lui se roteau niste fete cu trupurile imbracate in oglinzi.Mai degraba cioburi de oglinda.Se auzea o muzica stranie.Incerca sa le opreasca dar nu reusi.Vocea lui ramase agatata inlauntrul gatului sau."cine sunteti?ce vreti?Opriti-va..am ametit"Incerca sa se ridice dar ceva greu il tragea in jos.

pe o straduta umbrita de tei infloriti ,ei doi tinandu-se de maini.Cu bratele incrucisate ,cu capul pe spate se invarteau din ce in ce mai tare.Ea radea.Radea subtire dezgolind niste dinti albi si luciosi.ca niste samburi de caisa dezbracati de pielita lor maronie.Din cand in cand ii striga sa se opreasca.dar nu se opreau.
In camera mirosea puternic a ceva dulceag.Fetele disparura iar in urma lor se facuse liniste.Isi simti deodata trupul usor.Realiza ca numai este in pat ci undeva deasupra dulapului,privind in jos si plutind cu bratele intinse ca niste aripi.
plutind deasupra sifonierului unde bunica punea la copt banabele verzi.cutii de chibrituri si un plici cu coada albastra.Mirosul de dulceata de smochine.Mirosul parului ei ud. Avea nisip lipit de glezne.O cauta cu privirea cum disparea intr-una din camerele intunecoase.Nu inchidea niciodata usa in urma ei.
Cauta cu privirea un loc in care sa se opreasca.Ii placea sa zboare dar simtea cum corpul incepe sa-l traga in jos,redevenind greu.Se trezi brusc pe spatele vacii,cu fata lipita de gatul ei gros.Simti mirosul acela dulce al aburului ce iesea din narile sacre.Doamne,ce nebunie!gandi el.De ce nu pot sa ma trezesc?Cobori de pe spatele animalului care ramase in continuare nemiscat.Realiza ca este descult si simti parchetul rece sub talpi.
ninsese toata noaptea.Trebuia sa mearga la scoala .nu ar fi vrut sa coboare din pat.o facu,totusi.Merse la fereastra si o deschise.Totul era alb.Intinse mana si aduna zapada de pe pervazul exterior.o duse la gura si o atinse cu limba
Cineva il striga.Se intoarse si o vazu pe ea.Tinea in mana un pahar de vin rosu.
"vrei?il intreba si ii intinse paharul.Aveam chef sa beau ceva.Ai adormit si ma plictiseam.
o privea nauc.Intinse totusi mana si ii lua paharul.Sorbi o gura si se opri.
''A ce miroase?" o intreba
"Am aprins narghileaua.Iti place?"

Inceputuri

Muscam din san
ca dintr-un colt de paine,
ca dintr-un mar de toamna
ce m-astepta pe mine.
Gura-ti sorbeam ca pe un vin citit
Duminica-n biserici,
Privind spre rasarit.
Erai asa frumoasa,eram asa flamand!
Plangeai dar ma priveai tacand.
iar lacrimile tale
cadeau in spatele cortinei
de pleoape si de dor.
Cu fiecare lacrima eu ramaneam dator.

joc de carti

Rasnita noptii cerne stele peste noi.
Jucam razboi
c-un pachet de amintiri din copilarie.
Tu tragi o amintire,apoi e randul meu.
Nu pierde nimeni.
Amandoi primim pedeapsa trecutului pierdut.
Sub cerul negru noi doi
si regina noptii.

drumul spre clasa

Multimea de copii aplauda frenetic condusa din umbra de o tipa bondoaca si roscovana.Educatoarea.Fata ei stralucea de transpiratie iar bratele ei se miscau, aparent haotic,in toate partile.
Praful plutea intr-un dans hipnotizant,trezit din dusumeaua salii de sport.
Firicelul caldut aluneca incet pe sub pantalonul de lana.Il simtea conturandu-i coapsa si gamba.Sub el,podeaua isi schimba incet culoarea imbiband caldura.Era neputincios si simtea cum il treceau toate apele.Se uita fastacit la cei din jur,imaginile isi pierdeau conturul,precum o acuarea pe o sugativa uda.Spera din tot sufletul ca nimeni sa nu vada pata acuzatoare de pe podea.Oricum,multimea se foia in toate partile asa ca nimeni nu mai era indreptatit sa-l asocieze cu incriminatoarea dovada.Pantalonii nu-l tradau.Culoarea lor inchisa il proteja.
Cand mana transpirata a educatoarei il infasca de cot,inima lui o lua de-a binelea din loc si el isi astepta acuzarea.Dar se trezi asezat ''in rand,doi cate doi''in drumul spre clasa.
Acum,dupa atata vreme,retraia momentele acelea din copilaria lui abandonata in trecut.Simtea din nou toata multimea aceea acuzatoare chiar daca,in afara de ea,nu era nimeni acolo.Ii urmarea parul roscat si icolacit in rotocoale sparte.Mana ei ii masa coapsa stransa sub perechea aceea de blugi negri.
Isi auzea propria respiratie cum se grabea,isi simtea mainile transpirandu-i.Deodata coapsa stanga il frigea iar mana ei continua acelasi ritm.A vrut sa o opreasca si a apucat-o de brat.Ea a inceput sa rada.Dar radea cu vocile zecilor de copii stransi in jurul lui,aratandu-l acuzator .
Revedea praful,sipcile dusumelei,pistruii educatoarei bondoace.
_n-am vrut!N-am vrut! se trezi ca striga.
Isi reveni brusc si rasufla usurat cand isi dadu seama ca ea nu era in camera.Se simtea la fel de usurat ca in drumul ''doi cate doi ''spre clasa.

rosu

strangea intre degete un mugur de plop
era umed si rece.
si rosu.
narile lui respirau mirosul.
mirosul sanului alb cu mugure rosu.

o gara

Stateam amandoi pe o valiza inalta.priveam trenurile.Eram desculti si totusi aveam talpile curate.Eu tineam in mana un buchet de traista ciobanului(o planta cu inflorescenta mica si alba si frunze in forma de inimioara).Tu ma priveai insistent,fara sa scoti vreo vorba.Ochii tai rotunzi imi transmiteau o stare de fericire profunda.Eu nu ma uitam spre tine,urmaream agitatia garii aceleia plina de oameni.Impingeau la bagaje grele si mari,vieti gatuite intre fermoare.Trenurile veneau si plecau ,parca fara zgomot,dar mereu pline pana la refuz.Toti erau grabiti.La un moment dat cineva s-a apropiat de noi si a spus"sa fie intr-un ceas bun!" A facut stanga-mprejur si a plecat.Iti ascultam gandurile,incercand sa inteleg in acelasi timp ce dorise sa spuna persoana aceea fara sex.Imi spuneai ca oricum ar fi stat lucrurile erai convins ca sunt a ta.Eram socata de cate nuante aveau gandurile tale,tu maestru al viziunii alb negru."ce mireasa frumoasa''am auzit o voce de copil.Am privit degetul acela mic,cu oja sarita de pe unghia roasa din carne.Arata inspre mine.M-am privit Am revazut buchetul de flori..si am realizat ca purtam o rochie alba..ca o dantela ciudata.Sau mai degraba dintr-o perdea precum acelea pe care le avea bunica la geamurile de la usi.Perdelele acelea incretite pe ata,sus si jos,pe care le trageam intr-o parte in dorinta sa vad holul..
Dintr-o data am stiut ca sunt mireasa.poate cea mai ciudata mireasa pe care mi-as fi putut-o imagina vreodata.Tu ma priveai in continuare fara sa spui nimic.Eu priveam trenurile si oamenii fara nume,fete,sex."tu m-ai facut sa vad zambetul sau tristetea unui caine"mi-ai spus fara cuvinte.''as fi jurat ca animalele nu zambesc si nu plang"
M-am trezit fericita si in acelasi timp contrariata.
Imi place la nebunie sa visez.Cred ca oamenii care nu viseaza sunt niste oameni tristi.

un retardat

-De cand asteptam sa fac asta!spuse aprinzandu-si o tigara din pachetul ei.
-Ce ?Sa fumezi?
Femeia ,cu mainile la spate isi incheia sutienul negru scamosat.
_Sa ti-o trag,ranji Andrei
-Mie?Sau unei curve oarecare?
-Tie.Nu-mi plac curvele.Mai ales cele batrane.
-Esti un tampit, asta esti!mainile ei rulau nervoase ciorapii pe coapsele pistruiate.Asa-mi trebuie daca ma duc cu pusti.
-Imi placea mai mult cu par.Si lui taica-miu ii placea .Probabil te incurca ,e mai usor de ''intretinut'' asa!
-Esti tampit de-a binelea!mai bine ma car..e plin de obsedati
-O mai sti pe Sanda?
-Sanda care?
-Prietena ta din tinerete.Cu care iti beai cafeaua in balconul nostru amarat.Te uitai la mine ca la un retardat.
-Tu esti copilul Sandei?
Privindu-l,se aseza pe marginea patului si incepu sa-si caute tigarile printre cearceafuri.
-Ia-le !Andrei ii arunca pachetul si intra in baie.
-Erai un retardat!ii auzi vocea harjaita in urma lui.Si inca esti!macar tac-tu era barbat!tu esti un tampit,auzi?
dadu cu putere doi pumni in usa baii :Hai,iesi si da-mi banii!ma grabesc!
Baiatul iesi incheindu-se la blugi.Se opri in fata ei.
-Mereu ai fost urata dar macar atunci erai tanara.Mama era frumoasa.Avea pielea alba si..
-Sanda a murit?
-Nu-i treaba ta!De taica-miu nu intrebi?Desi..cred ca nu-l mai interesezi!Mai vrei?
-Ce?
-O tura!in amintirea zilelor de demult:Hortensiei 3,etajul 7.O camera mica ,un pat ce scartaia in mirosul altei femei.Un barbat mai tot timpul dispus si un baiat pe care-l priveai cu dispret.Ma credeai mut..
-Nu vorbeai niciodata!
-Ba am vorbit.I-am spus lui taica-miu ca stiu tot si ca vreau bani sa tac.M-a plesnit peste cap si a plecat.Cand s-a intors mi-a intins o tigara si mi-a spus ca-l voi intelege.
Nu am luat-o .L-am privit in ochi si i-am spus ca mama a plecat .
A inebunit de furie .S-a dus spre dormitor injurandu-ma .Eu radeam.Ma jucam cu el .
-Sanda nu l-a iubit niciodata.ii era scarba de barbati ,daca ma intelegi.
-Esti penibila!poti sa te cari.Isi baga mana in buzunarul de la spate si scoase niste bacnote mototolite.
-hai..du-te unde iti e locul!
-esti un tampit!
-Ai mai spus asta...Si tu o curva batrana ce tocmai ti-ai tras-o cu un tampit!
Inchise usa in urma ei si se intinse in pat cu fata in sus.

Dumnezeu stia

Atunci cand ne-a facut,Dumnezeu stia.Dumnezeu stie tot.
Stia ca unii dintre noi isi vor manji mainile cu sangele aproapelui.Stia ca unii vor fi martorii ingropaciunii propriilor copii.Unii se vor scalda in lux,vor cumpara oameni si suflete iar altii isi vor vinde sufletul pentru o tigara alba.Stia ca unii isi vor petrece toata viata aprinzand lumanari,sarutand icoane sfintite si apoi afumate.Iar altii vor saruta icoanele reci cu aceleasi buze cu care cu o noapte inainte(sau poate in aceasi dimineata) au stors placeri umede .
Dumnezeu stia ca vom minti,vom trada,vom arunca cu pietre,vom blestema.Stia ca vom smulge pana cu pana aripile ingerilor trimisi pentru salvarea noastra.Parca-L si vad cum ne priveste cum incercam,cu maini tremurande ,sa le lipim la loc dupa ce in prealabil le-am spalat cu cele mai noi solutii de albit.Desigur nu vor mai mirosi a mir..dar nici a clor.
Stia ca femeia si barbatul se vor ''impreuna'' ori de cate ori vor avea chef,in cele mai variate intortocheri de trupuri si icnete si desigur nu pentru a face urmasi purtatori de credinta.
Stia ca oamenii vor incinge tamplele Fiului sau cu maracini.Ca-i vor bate cuie in trupul nascut din Preacurata fecioara.
Stia toate astea si o gramada de alte lucruri despre noi.Si..desigur..stie clipa de clipa ce facem noi.
Cu toate astea ne-a facut si ne-a ''lasat sa ne facem de cap".
De acolo de sus asteapta sa ne marturisim pacatele.La ce serveste aceasta marturisire a pacatelor..mai ales ca ea vine de cele mai multe ori..foarte rar si desigur incomplet.

dor de mare

Am fost sa vad marea.Imi era dor sa o aud rece si sarata.Am gasit-o neagra si stralucitoare in lumina lunii.Am inchis ochii si am tras aer in piept.O auzeam lovindu-se de pietre.Am mirosit-o ,am gustat-o ,am atins-o.
Batea putin vantul si se facuse frig.Am plecat acasa cu gandul la ea.
Daca inchid ochii sunt inca acolo.

ninge cu iarna

Furnalul scuipa mate incalcite si negre.Se rasuceau bolnavicios si apoi dispareau in frig.Ningea usor cu iarna.Mai bine ar fi nins cu duminici .Imi era dor de bataia clopotului de duminica(cand bat clopotele,dumnica,dorm..)
Ma durea umarul drept.Statusem toata noaptea cu mana intinsa prin fereastra deschisa.Am asteptat primul fulg.Cand a inceput sa ninga,spre dimineata,dormeam dezamagit pe canapeaua mea verde.Mai sti canapeaua aia verde din dormitor?Acum e in sufragerie.Dormitorul e gol si alb.Doar o perna turceasca si mare si multe foi.multe foi peste tot.albe.Foile mele si lipsa ta.Stiai ca lipsa ta e alba?Nu-mi spune nimic.nici macar nu-mi este dor.
Sti cum realizez ca nu a trecut prea mult de la plecarea ta?Canapeaua miroase ca tine.Asa cum miroseai tu cand ieseai de la dus infasurata intr-un prosop alb.Te asezai pe canapea si te dadeai cu crema.priveam fascinat ritualul tau unsuros Talpile erau ale mele.Radeam amandoi cand iti rasfirai degetele de la picioare.Evantai cu varfuri boante si rosii.Mereu mi-au placut picioarele oamenilor.Sunt asa diferite si ignorate .Talpile tale erau mereu reci si lasau urme frumoase pe gresia din hol.Ai fi fost in stare sa razi daca ti-as fi gadelat urmele.Erai bolnava de ras.Uite,chiar imi e dor de rasul tau.
A trecut si Craciunul.Anul asta n-am mancat cozonac.Sti cum imi place mie cozonacul?inmuiat in apa rece.
Afara ninge .Fumul gri seamana cu norii din icoanele bunicii.Mi s-a facut dor de tine si de desenele cu sfinti din biserici.
Am sa te sun duminica.