Sprijinit in cot,pe coltul mesei din bucatarie visa departe.Langa el,pe musamaua verde cu frunze zimtate,tronau doua scrumiere pline ,vreo patru pahare manjite si multe faramituri.Privea in gol pe fereastra si din cand in cand,isi trecea dosul palmei pe deasupra buzei superioare indepartand sudoarea brobonita a unei zile de vara la etajul patru .
-Ai vazut scrumiera?
Femeia statea in cadrul usii .Sanii ii atarnau greu,framantati si inghesuiti intr-un sutien negru.Multa carne prea alba ingramadita in cupele subtiate ale materialului.
-Mersi! raspunse si se repezi sa ia scrumiera intinsa .
A iesit din bucatarie lasand in urma ei mirosul tutunului si privirea dusa a lui.
De afara se auzea larma soselei.Din camera alaturata vocea femeii albe facea din cand in cand pauze apasate ( tragea din tigara) Ii si vedea pacanitul buzelor groase,si pleoapele usor stranse.
Era o vreme cand ii saruta gura minute in sir,o cauta si in somn ,ii cauta rasuflarea si ii adulmeca ceafa dimineata.Era o vreme cand,trantit in pat,o privea cum se imbraca grabita,cum alearga de colo pana colo si cum ii tresalta carnea in urma miscarilor bruste.O privea si ii asculta vocea care mereu intreba,raspundea ,rastalmacea..O iubea!
Ceva se intamplase intre timp .Carnea aceea devenise prea multa,prea alba Vocea devenise tafnoasa,revendicativa,groasa,rece.Buzele numai cereau sarutari.cereau doar fum .
Nu o mai voia.Ii era scarba de el si de gandurile lui.Ii era teama sa le recunoasca pana la capat si era ingrozit de faptul ca ea..EA nici nu realiza la ce se gandeste el.Si nici nu trecuse prea multa vreme de cand o iubea!
