fragment

Fluturi parati ai paradisului,hartiile albe zburau rasucite de vant.In urma lor ,privirea ta vinetie si uda si rasul meu.Aveam amandoi zambete albe de spuma,valuri intoarse din drumul marii.Imi era dor de marea mea de acasa iar lacrimile imi aminteau de gustul verilor de odinioara.Tu nu sti ce gust are marea copilariei mele.
Atunci cand am renuntat la tot si te-am urmat la capatul lumii credeam ca nu am mare lucru.Familia m-ar fi iubit oricum si sigur ne-am fi vizitat de cate ori am fi vrut..iar restul..restul nu conta! Te aveam pe tine !Rasuflarea ce ti-o simteam in spatele urechii dimineata merita totul.Iar tu miroseai a cafea si lemn dulce.Iti luam boabele netede intre palme apoi imi frigeam buzele cu zeama sufletului tau nebotezat.Ma priveai pana inauntru asa cum nu fusesem privita niciodata.Ochii inegriti in jur ma tintuiau si ma faceau sa numai vreau altceva.Ti-am iubit glasul si smochinele coapte,ti-am iubit strigatul rugaciunilor ce-mi strapungeau timpanele.Te iubeam ca o nebuna supusa,imbracam rochiile lungi ca pe un semn al reinventarii si te asteptam in mirosul betelor ce-si varsau scrumul odata cu timpul ce trecea.
Ce dor mi- se facuse de acasa! Iar rasul tau alb nu-mi mai ajungea.Imi era dor de mama in dupa amiezile in care povesteam despre toti,de la adam si eva pana in zilele noastre.Ea stia despre toti iar eu ii sorbeam fiecare cuvant.Imi era dor de tata si mirosul lui de tutun tras pe ascuns,mirosul de frunze ruginite si bomboane de menta.
Imi era dor de cartile mele,de caietele in care scriam versuri stangace despre iubire.imi era dor de cutiile mele cu nimicuri ,de cizmele de culoarea pamantului rascolit.Imi era dor de colegii mei,chiar si de vecina de vizavi ce ma infrunta cu privirea in fiecare dimineata cand treceam pe langa ea.
In tara unde fugisem nu  ma lega nimic.Iar de acasa ma striga trecutul!Trecutul meu ...pe care-l indesasem in uitare.Tu nu stiai nimic din toate astea.
Priveam amandoi hartiile ce zburau si doar eu le intelegeam zborul.

Octombrie...eu..

Dimineata picurase rece dintre frunze si cer.O pacla deasa invaluia totul ,luminile, inca aprinse impungand-o din loc in loc.Pantecul noptii fusese taiat si din el se revarsa un soare infasurat in membrane gri si reci.
Era o duminica lenesa de octombrie. Toamna ghemuita in crizanteme ruginite,vinetii ,galbene sau pur si simplu albe,mirosea amar.Imi facusem un ceai si visam cu ochii deschisi.Imi era dor de Africa si de aromele ei.Mirosuri grele,dulci ,vascoase si persistente.Imi era dor de ceaiul gros obtinut din frunze de menta macerate cu zahar,de cafeaua mult prea dulce.De curmalele indoite in jurul unui sambure lunguiet,de rodiile insangerate si zemoase.Imi era dor de nisipul fin asemeni unui zahar pudra sau unui pesmet proaspat macinat.Africa m-a vrajit din prima clipa.
Scortisoara,smochine,hena,sisa aromata,culori,paiete,margele,sofran si multe altele.
Afara se facuse de-a binelea ziua.Niste oi untoase molfaiau iarba inca verde.Pe pervazul lat s-a asezat o cioara lucioasa.Privea oarecum intr-o parte,cu capul aplecat.M-a facut sa zambesc.''ciorile astea ne ingroapa pe toti"zicea odata cineva."Traiesc si o suta de ani!''
Lumea e in campanie electorala.Multiplicati pe foi colorate ne urmaresc de peste tot.Toti sunt perfecti si merita!Cred ca am sa ascult multa muzica in perioada asta sau in sfarsit voi incepe sa scriu !
In magazine au aparut deja globurile,beteala,ingerasii si ciorapii rosii.Parca mai ieri am strans bradul !Parca mai ieri ma ridicam pe varfuri in dreptul ferestrei sa vad cum vine mos craciun!Desi purta la mana stanga ceasul unchiului,avea niste papuci ce nu se potriveau iernii...desi avea o voce cunoscuta,era mos craciun!
In amintirile mele lumea a ramas mica.Doamne cat mai radeam cand oameni in toata firea cantau sub ferestra ''hai lerui ler''.Nu intelegeam cu pot scoate sunetele alea si mai ales de ce...
Aveam ciorapi scamosati si pantaloni pe sub vreo rochie de printesa.
Dar ....am crescut si din pacate am o gramada de treaba de facut azi!Chiar daca am sa imbrac vreo rochita spumoasa,chiar daca ma voi face mica in asternuturi,chiar daca ma voi ascunde in beci...tot nu ma va scuti nimeni de indatoririle mele de adult..asa ca...
Ale naibii ciori!