duminică, 27 iulie 2008

greselile ei

Toate greselile mele au inceput cu tine.
Te-am privit intr-o noapte de vara pe gaura cheii cum iubeai o femeie.In locul ei ,ma vedeam pe mine femeie.Apoi am privit-o, din spatele perdelelor ,cum pleca.Plangea si eu zambeam ,bucurandu-ma de izbanda.Iti jura ca nimic din tot ce auzisei tu nu este adevarat.Dar tu ai ramas neinduplecat.Un copil nu poate minti cu asa ceva.Mai ales ca acel copil iti este sora,fie ea si vitrega,asa cum iti eram eu.
Apoi,intr-o dimineata ploioasa de vara am gresit intrand in camera ta.In pat dormea o femeie frumoasa,cea mai frumoasa femeie pe care o vazusem dezbracata vreodata.Avea chipul ascuns intre perne si par.Dormea pe burta,lasand sa se vada niste picioare perfecte,un spate parca desenat de un pictor nebun de perfectiune.Trupul ii era bronzat,doar fesele ii erau albe.I-am vazut fata privindu-ma cu groaza si sila cand i-am spus ca tu ma iubesti pe mine.Ca strigi ca apucatul de placerea -nauntrului meu(te auzisem de atatea ori strigand de placere in camera ta..)
In timp ce se imbraca ii urmaream sanii albi,fesele rotunde,coapsele perfecte.Eu eram o copila slabuta,cu extremitati lungi si osoase.S-a incaltat cu niste sandale verzi si a plecat pentru totdeauna,privindu-ma cu mila peste umarul drept.Tu ai crezut ca a plecat dupa un alt barbat,doar la cat era de frumoasa ar fi fost pacat si nedrept sa fie femeia unuia singur.
Dupa multe veri fara greseli,veri in care am fost departe de tine,m-am intors.M-am intors sa gresesc din nou.De data asta eram gata pentru cea mai mare greseala dintre toate de pana acum.Stiam ca numai sunt o copila.Eram o femeie.Am iesit goala din baie cand tu citeai o carte cu coperti negre.Parul ud picura in urma mea trasand drumul spre tine.Tu ma priveai uluit.Cartea iti cazuse din maini langa fotoliu.Picaturile de apa ce cadeau pe copertile ei negre masurau timpul.Eram in bratele tale si iti spuneam ca te vreau.Tu ma priveai de parca ma vedeai pentru prima data.Mi-ai infipt o mana in ceafa si m-ai trantit pe covor.In sfarsit greseai si tu!Daca ai fi stiut ca esti primul care gresete cu mine poate nu ai fi facut-o.Cand am strigat de sub tine te-ai ridicat si m-ai intrebat,cu ochii pironiti in ochii mei:de ce?
Te-am luat de maini si te-am sarutat,te-am sarutat cum visasem de atatea ori in noptile noastre de vara despartite de un perete.peretele camerei tale in care tu urlai de placere.peretele camerei mele in care eu imi planuiam greselile.
Ti-am spus ca toate greselile mele au inceput cu tine si apoi te-am facut sa strigi.

vineri, 25 iulie 2008

chipul din oglinda

Si-a apropiat fata de oglinda din baie.Printre aburii ignoranti atrasi de sticla rece a oglinzii isi vedea chipul.Era chipul lui,acelasi pe care-l vedea in fiecare zi si totusi atat de altul fata de ziua dintai.Oricum nu-si amintea de ziua aceea si nici macar in pozele alb negru din albumul de familie nu se recunostea.Ceilalti spuneau ca e el si el ii credea.El cu Mos Craciun,el speriat si mic langa o caprioara impaiata cu ochi galbeni de sticla,el in clasa intai,tot el marinar la plaja etc.
Acum se privea fix si din ce in ce mai aproape.Deodata privea un chip de barbat,cu ochi verzi,cu sprancene arcuite curajos de mult .Vazu niste cearcane vinetii ,niste buze cu striatii foarte fine ce formau desene necunoscute.Il privea pe barbatul din fata lui fara retinere.Acesta nu parea sa-l fi observat.Isi incrunta sprancenele incercand sa le uneasca deasupra nasului,apoi zambi dezvelind niste dinti destul de albi.Deci asta vedeau ceilalti cand il priveau pe el...Interesant ca el era privat de imaginea chipului lui.De chipul sau razand,de chipul sau strigand de nervi,fluierand vreo melodie stupida in timp ce-si prajea cartofi.Habar nu avea cum arata cand doarme,cum arata cand plange,cand face dragoste sau cum plange cand face dragoste.Nu-si stia chipul cand priveste chipul ei,cand citeste afurisitul de horoscop din ziar,cand asteapta metroul sau cand fuge.
Dintre toti el se cunostea cel mai putin.Cel putin din exterior.Nici macar propria lui voce nu si-o stiaPentru ca vocea lui ajungea distorsionata la urechile lui,transmisa prin propriilelui oase. Nu stia cum rade,cum canta,cum minte,cum merge,cum miroase.
Chipul din oglinda era el..acelasi in fiecare zi si atat de diferit azi fata de ziua dintai.

marți, 22 iulie 2008

un organism de 70 kg ..contine 17 kg carbon,44 kg oxigen,7 kg hidrogen..14%azot,0,65 sulf,0,5-0,6fosfor,1,4-1,5 calciu..125 g clor,55 g sodiu..180 g potasiu 35 g magneziu..
Este inca neclar cat anume cantareste sufletul unui om!:)