imi fac bagajul..Maine plec in concediu..Crema,haine,costum de baie ,ciocolata..pentru drum..Neaparat ceva de citit..Mi-am cumparat Ma numesc rosu -Pamuk.Asa...un caiet de scris "povesti",aparatul foto..Sigur nu voi avea somn in noaptea asta.
Nici nu stiu cu ce sa incep.Astept sa se termine meciul si...ma apuc de treaba!
Catalina ,iti voi scrie o poveste cu aroma de copilarie.De copilaria noastra.Nu mai mi-ai dat de mult o tema...dar ma descurc.

nebunul din apa

Sa fi tot avut vreo 30 de ani.Era inalt si foarte slab,atat de slab incat ii puteai zari cu usurinta traiectoria anatomica a oaselor.Firavul lui trup negricios era incununat de un cap osos,aproape acoperit de o barba neagra si deasa.Avea ceva din aspectul unui naufragiat,unui ratacit venit dintr-o lume trecuta.Pe abdomen se zarea cicatricea unei interventii chirurgicale,probabil efectuate in regim de urgenta.
Naufragiatul era fericit.Se rostogolea in valuri,undeva foarte aproape de mal.Arata ca un copil,doar ca, barba aceea de calugar il dadea de gol.Din cand in cand se ridica in picioare,si atunci,valurile ii trageau slipul negru in jos.Nebunul,cu maini subtiri si degete lungi,isi tragea in sus singurul obiect vestimentar,cu lentoarea cu care iti alungi un fir de par rebel de pe fata.Si iar se lua la tranta cu valurile sparte,si se rostogolea fericit in verdele lor nisipos.Radea cu tot chipul,radea cu mainile cu trupul lui mult prea slab.Barba lui cuvioasa ascundea un zambet de copil.Rostogolindu-se ,razand,tragand in sus de slipul tras de apa,ca intr-un joc ,nebunul era fericit.O leapsa cu valurile intr-o zi de iunie.
Copilul captiv intr-un corp de adult se razboia cu marea.

Cred ca fiecare dintre noi a facut ,macar odata in viata lui ,un castel...de nisip.A fost odata un castel de nisip..Castelul nostru!

un inger cazut 2

Si ingerul plangea,ghemuit pe trotuar,cu aripile stranse.Ar fi vrut sa zboare dar ele nu-l mai ascultau.Si, oricum,nu stia drumul spre Rai.Isi sterse lacrimile cu dosul palmei lui ingeresti si,sprijinindu-se de un zid,se ridica.

-Mama!priveste!un inger..
Infernul lumii se sparse brusc si vocea aceea de copil ii rasuna in urechi.
Vazu un baietel cum se desprinse din stransoarea mainii parintesti si o zbughi spre el.
-Esti chiar un inger!ingana ,cu ochii pironiti in sus spre el.
-Andrei,intoarce-te imediat!nu am chef de glume,ne grabim!
-dar,mami,uite..:un inger!
Femeia il apuca de mana si il trase cu ea.
Se departau repede.Baietelul privind inapoi,peste umar,ii zambi si ii facu semn cu manuta lui mica.
In camera sa,un baietel isi spunea rugaciunea de seara.Ingenunchiat frumos langa pat,cu manutele impreunate;asa cum il invatase bunica.Ii era dor de ea,de mirosul ei de levantica magica,de mainile ei cu pete maronii.Acele pete maronii cu o mie de forme misterioase pe care el le stia cu ochii inchisi.Mainile acelea il mangaiau pe crestet cand ea ii spunea povesti.Bunica stia cele mai frumoase povesti.Si,inainte de culcare,dupa ce ''incalecau pe-o sa'',bunica scotea o poza mica si asezand-o intre palmele lui ,ii spunea:''ingerasul te asculta..''
Iar el,cu palmele lipite una de alta,strangand intre ele micul talisman,rostea:''Inger,ingerasul meu...."


In camera sa,un baietel dormea linistit.Langa el,pe perna,o poza mica,cu colturile ingalbenite.Din poza zambea frumos un inger cu aripile albe si stralucitoare.
Prin fereastra ii privea un alt inger.Din coltul ochilor ii pornisera firisoare de apa sarata.Aripile lui erau iarasi curate si puternice.Se desprinse incet si se inalta spre cer.
A fost odata un inger cazut.Oamenii l-au calcat in picioare fara mila.Dumnezeu i-a dat lacrima.Un copil l-a luat de mana si l-a dus acasa.

un inger cazut

A fost odata ca niciodata un inger cazut.Mergand pe marginea Raiului,intr-un moment de neate ntie,cazuse.Dupa cateva rostogoliri bune,lovindu-se de norii albi si pufosi,s-a trezit ..pe pamant.
S-a ridicat nedumerit,si-a scuturat aripile lui stralucitoare si a inceput sa priveasca in jurul lui,doar,doar o trece cineva cunoscut.
Locul acela ii era total strain si oricat se chinuia el sa-si dea seama unde este nu reusea.Singura solutie era sa intrebe pe cineva,dar,cum nu trecea nimeni pe acolo, s-a hotarat sa porneasca el in cautarea salvatorului.
Calca greu.Talpile lui nu cunosteau asfaltul.Totul in jurul lui era gri si murdar.Singurele culori, ce se vedeau ici colo,erau asa de sterse si triste incat aproape nu le recunostea.Putinele flori pe care le putea zari aveau petalele decolorate si rupte.Nu erau pasari,nu erau ape...doar asfalt si beton gri.Si plus de asta,era asa o galagie infernala,incat ,bietul de el simtea ca inebuneste.Nu-si putea auzi respiratia,gandurile.Se simtea speriat si dezorientat."Oare unde sunt ceilalti?Unde s-au ascuns?De ce nu trece nimeni?"
Infricosat,cu talpile inegrite si dureroase se opri intr-un colt si se sprijini de un zid.In fata lui aparu cineva ce-i semana.Numai ca avea aripile gri,fata murdara,ochii tristi.Plin de speranta,s-a desprins de langa zidul rece si s-a repezit la celalalt.Deodata,s-a izbit de ceva si a cazut.Era iarasi jos,pe trotuar.Din ochi ii curgea o apa ciudata ,si palmele il usturau ingrozitor ."unde sunt?..Vreau acasa.."
Privind in sus ,a inceput sa vada fiinte ciudate.Aveau ochi dar nu priveau.Ochii lor erau pustiiti.Erau incrancenati,cu capetele plecate in pamant.Pe umerii lor ,adusi in fata, nu purtau aripi.Mergeau grabitein toate directiile,ciocnindu-se unii de altii si trecand mai departe fara sa le pese.Mici,mari,mai slabi sau mai grasi..toti erau la fel.Umblau ca fermecati fara sa le pese de el: un inger cazut,cu aripile murdare.
Il calcau in picioare..si nici macar nu aveau talpile goale..
Apa aceea ciudata ce-i curgea din ochi nu se mai oprea.Isi daduse seama ca era sarata si calduta.
Isi ridica privirea incercand sa priveasca cerul.Dar cerul nu era nicaieri.Acolo sus,unde ar fi trebuit sa fie,era tot gri.
'' unde sunt Doamne?Unde Esti?Vreau acasa la mine..."

A fost odata un inger cazut .Oamenii l-au calcat in picioare fara mila.Dumnezeu i-a dat lacrima.



Va urma.

toarna-mi marea in palme

Toarna-mi marea in palme!
Am sa-mi tin mainile caus
sa-i primesc albastrul.
Incet!
Toarn-o incet sa nu-i tulburi pestii.
sa nu tulburi adancul ei mut.
Ea n-o sa tipe,
Nu se va zbate.
Va curge incet;incet si sarat.
Voi sta in genunchi
Cu palmele-inima deschisa
Si sufletul gol.
Gol de mine;gol de tine
gol de trecut.Golit pentru ea.

paradox

daca m-ar intreba cineva care este culoarea mea preferata..cred ca as raspunde:rosu.Floarea preferata..lacramioarele,trandafirii,freziile..macii..nu ma pot hotari.O melodie preferata...sunt o gramada!Nu pot spune ca am o mancare preferata,un cantec preferat ,o floare preferata,un oras preferat..Mi se pare ca asta ar minimaliza intr-un mod brutal capacitatea mea de a vedea lumea,ca m-ar saraci,m-ar limita etc.Daca de maine as fi pusa in situatia de a purta mereu o singura culoare,de a asculta mereu o singura melodie..etc...mi-ar fi imposibil!Si ar fi nedrept!Cu toate astea "trebuie''sa ne alegem un om cu care sa ne impartim viata,la bine si la rau...pana cand moartea ne va desparti..E adevarat ,oamenii sunt fiinte complexe,evolueaza,se schimba intr-un fel sau altul,secunda de secunda..dar totusi...sa alegi un singur om dintre atatia oameni!!??De unde sti care este??pe ce te bazezi?pe inima??pe instinct??pe ratiune??Bine,teoretic,te poti razgandi de cate ori vrei...dar practic...la un moment dat ramai la unul anume.De unde stim noi ca cel potrivit nu avea sa fie urmatorul??
Nu as putea alege cu sufletul impacat: vara sau iarna,marea sau muntele,rosu sau albastru,ciocolata sau masline verzi..Dar trebuie sa alegem sa privim in fiecare dimineata in aceasi doi ochi alesi,sa sarutam aceleasi buze,sa ascultam aceleasi soapte,sa ne cuibarim in aceleasi brate,sa plangem pe acelasi umar..si tot asa..pana cand moartea ne va desparti.
Ar fi multe de spus pe tema asta...

miroase a verde

Ace verzi imi inteapa retina
Miros de brad.
Pamantul ud imi trage piciorul.
Tu razi.
O inima sapata-n copac
Cu un briceag tocit.
Si te sarut,miroase-a brad,
A brad,si a pamant.
Eram copii,
Eram frumosi..
O inima zgariata-n copac,
Tocita amintire.
Miroase a verde lipicios
Stropit cu nostalgie.