Si ingerul plangea,ghemuit pe trotuar,cu aripile stranse.Ar fi vrut sa zboare dar ele nu-l mai ascultau.Si, oricum,nu stia drumul spre Rai.Isi sterse lacrimile cu dosul palmei lui ingeresti si,sprijinindu-se de un zid,se ridica.
-Mama!priveste!un inger..
Infernul lumii se sparse brusc si vocea aceea de copil ii rasuna in urechi.
Vazu un baietel cum se desprinse din stransoarea mainii parintesti si o zbughi spre el.
-Esti chiar un inger!ingana ,cu ochii pironiti in sus spre el.
-Andrei,intoarce-te imediat!nu am chef de glume,ne grabim!
-dar,mami,uite..:un inger!
Femeia il apuca de mana si il trase cu ea.
Se departau repede.Baietelul privind inapoi,peste umar,ii zambi si ii facu semn cu manuta lui mica.
In camera sa,un baietel isi spunea rugaciunea de seara.Ingenunchiat frumos langa pat,cu manutele impreunate;asa cum il invatase bunica.Ii era dor de ea,de mirosul ei de levantica magica,de mainile ei cu pete maronii.Acele pete maronii cu o mie de forme misterioase pe care el le stia cu ochii inchisi.Mainile acelea il mangaiau pe crestet cand ea ii spunea povesti.Bunica stia cele mai frumoase povesti.Si,inainte de culcare,dupa ce ''incalecau pe-o sa'',bunica scotea o poza mica si asezand-o intre palmele lui ,ii spunea:''ingerasul te asculta..''
Iar el,cu palmele lipite una de alta,strangand intre ele micul talisman,rostea:''Inger,ingerasul meu...."
In camera sa,un baietel dormea linistit.Langa el,pe perna,o poza mica,cu colturile ingalbenite.Din poza zambea frumos un inger cu aripile albe si stralucitoare.
Prin fereastra ii privea un alt inger.Din coltul ochilor ii pornisera firisoare de apa sarata.Aripile lui erau iarasi curate si puternice.Se desprinse incet si se inalta spre cer.
A fost odata un inger cazut.Oamenii l-au calcat in picioare fara mila.Dumnezeu i-a dat lacrima.Un copil l-a luat de mana si l-a dus acasa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu