cu talpile goale

          Mergeam pe plaja cu talpile goale.Strangeam scoici,ascultam cochilii.Printre degete curgeau castele de nisip ud.Adunam vise in brate,le tineam strans la piept,adormeam cu ele sub cap si dimineata o luam de la capat.Cu timpul visele erau multe,iar plaja devenise din ce in ce mai ingusta.Scoicile au inceput sa zgarie,nisipul disparea.Sub talpi,asfaltul ardea.Mi-am cautat pantofi.Dar aveam bratele pline de vise.Am cautat pe cineva sa ma ajute,sa-mi tina o parte dintre ele.Erau asa frumoase!Nu as fi vrut sa le pun pe jos.Au trecut cativa oameni pe langa mine dar nu au inteles ce vreau.Cand e vorba de vise nu poti cere ajutorul prin cuvinte.
        Am gasit un rucsac albastru.Am inghesuit repede in el tot ce stransesem.Mi-au ramas bratele goale.Mi-am pus pantofi si mi-am tras peste rochia alba o haina lunga.Asa purtau toti ceilalti pe care ii intalneam in drumul meu pe asfalt.
       Noaptea adormeam repetand regulile asfaltului,studiind harti,cautand solutii.Cei cu haine lungi au inceput sa ma aprecieze,sa ma laude.Ma integrasem perfect.Vorbeam aceasi limba ,foloseam aleleasi cuvinte.Toti ceream lucruri concrete,plateam pentru ele.Primeam rest sau ramaneam datori.De cele mai multe ori am reusit sa primesc tot ce am putut cere cu cuvinte.Invatasem sa respect termene,conditii.Eram ambitioasa,rezistenta,prindeam repede regulile jocului.
  Aveam bratele libere.
  Duceam in spate rucsacul albastru.Nimeni nu m-a intrebat ce duc in el.Aproape ca uitasem si eu de tot ce adunasem inauntru.
   Doar noaptea ,cateodata,imi aminteam de visele mele.Am  incercat de cateva ori sa deschid rucsacul si sa le intind pe toate pe covor.Dar mi-a fost frica sa fac asta de una singura.As fi vrut sa i le arat cuiva,dar nimeni nu avea rabdare pana la capat.Am reusit sa scot cateva ,dar nu am ajuns niciodata sa ajung la cele mai ascunse.
    ......
-imi place rochia ta alba!
_de unde sti de ..Mi-am pipait haina lunga.Era inchisa bine,pana la gat,asa cum era de cand ajunsesem pe asfalt.Aproape ca uitasem si eu ca pe sub ea purtam candava o rochie alba.
_Am vazut-o cand te plimbai pe plaja.Rucsacul albastru era al meu..dar nu prea aveam ce pune inauntru..
Poti lasa pantofii aici.Te voi tine in brate.Am talpile mai rezistente.

narcise galbene

- Da..zi repede..e ceva urgent?
-..am cumparat niste narcise .galbene.
-Bravo!hai ca vorbim cand ajung.


Curtea era plina de narcise.Albe si galbene.Sute de narcise.Cateodata,dimineata,le gaseam culcate la pamant.Cu siguranta vantul venise pe furis in patul noptii.Amandoi au privit stelele,au ras,au povestit si au adormit.Soarele i-a prins imbratisati,dar s-a facut ca nu-i vede.Avea ochii plini de roua.
Noapte a fugit rusinata,iar vantul s-a ascuns mai sus,in copaci.Cearceaful narciselor galbene a ramas ravasit.


 -Azi am cumparat narcise galbene
-Ce dragut..cat mai e firul?
-..habar nu am..miros asa frumos!


Le miroseam minute in sir."ai nasul galben''zicea strabunica''ai grija la albine'' si radea.
Oricat de multe rupeam nu se sfarseau niciodata.Oricine venea in curte primavara pleca cu cate un buchet mare de narcise.si lalele.


 -Mi-am cumparat niste narcise galbene!
-tie nu-ti placeau lacramioarele?
-Ba da.Dar inca n-au aparut..


   Narcisele astea galbene apasa butonul ''repeat''al primaverii de atunci.Primavara aceea cu nasul galben.

Daca as fi noapte,ai sti sa fii vant?Am privi impreuna stelele.

Catalinei -povestea 1

Azi mi-am amintit de noptile de vara cu umbre pe pereti.Fluturi,iepuri,pasari,vulpi,monstrii.Monstrii veneau intotdeauna la sfarsit.Ii goneam  repede si tu ma luai de mana,sa nu ma pierzi.Mirosea a carmol.Bogdan avea oroare de tantari.Noi ne speriam mai degraba de monstrii.
  Mai sti ca-ti pregateai "firimituri"pentru somn?Le puneai pe coltul mesei si apoi le ''transferai ''pe perna si le mangaiai dintr-o parte in cealalta pana adormeai.Uram firimiturile alea.zgariau.Mai stie cineva despre firimiturile pentru somn?
   Sti ca de cate ori aud cuvantul firimitura..eu ma gandesc la acele firimituri.

P.s azi o poveste foarte scurta..cu siguranta vor urma si altele.Doar eu eram responsabila de povesti!!

  

vindecare

COPACII SE VINDECA DE IARNA PRIN FLORI.EU MA VINDEC DE ORICE PRIN CUVINTE.

magazia verde

    Nu am facut niciodata baie in mare noaptea,dar am visat de atatea ori asta incat vad razele de luna cum curg printre degetele mele.vad apa neagra,o aud.Nu am zburat niciodata deasupra lumii intinzand bratele,ca doua aripi drepte,dar am visat asta de atatea ori ,incat,stiu aproape la perfectie cand trebuie sa las bratul stang mai jos si sa-l ridic pe celalalt,stiu cand trebuie sa ma inalt,sau sa cobor mai aproape.M-am trezit de atatea ori obosita de zbor si cu fata rece de la vant.. 
   Nu mi-ai lasat niciodata un mesaj pe oglinda de la baie,dar ti-am raspuns in gand de atatea ori,incat e ca si cum ai fi facut-o.
    Nu mi-ai spus niciodata versuri privindu-ma in ochi ,dar eu le-am auzit de atatea ori,incat stiu cand imi vine sa plang,cand ma apasa toate cuvintele undeva inauntru,cand razi,cand taci.Inghit sa treaca durerea aceea placuta,ca o inghititura de miere ,sa alunece,sa o mai simt o data.
   Toate visele mele sunt ca o magazie verde plina cu lucruri de care lumea a uitat de mult.Sau ca un pod in care nimeni nu mai vrea sa urce.
   Magazia aceea verde va ramane mereu acolo.inauntru e intuneric si miroase a mare.poate de la zecile de melci culesi dupa furtunile de toamna.stau ingramaditi,murdari de nisip si asteapta un val..
   Nu sunt oglinzi in magazia mea,nu sunt ceasuri,nu sunt lumini.E doar suflet.
 

de sub pat

        Ploaia bate inauntru pe fereastra deschisa.Am intins mana,cu palma in sus,sa-mi ploua in palma.Ca pe o frunza mare a sufletului.
        Ploaia spune povesti.Povesti cu''a fost odata'' .Ploaia bea ceai din cani mari.E molipsitoare.
Azi am fost sa vad marea,intre doua reprize de ploaie.Imi amintesc o zi de vara din copilarie.Eram la plaja,in apa,aproape vanata de frig,cand a inceput sa ploua.Picaturi grele,reci,repezi.
        Mi-e pofta de ceai.De ceaiul de menta facut de strabunica.Mi-l turna dintr-o cana in alta,de cateva ori ,sa se raceasca.
        Sunt lucruri ce nu se schimba niciodata.Te nasti cu ele in suflet si le porti cu tine pana la capatul lumii.Stau acolo ascunse si ,cand te astepti mai putin ,se napustesc afara .Toate aceste senzatii ,trairi,ganduri,gusturi stau ingramadite sub pat.De acolo lumea apare ca o linie dreapta.Un scartait de usa,o perdea umflata de vant,un fosnet de hartie mototolita,poate o miscare anume a patului,un mers cunoscut..orice le poate face sa iasa.
        De cele mai multe ori privesc si eu lumea de sub pat.Acolo ma simt in siguranta.E adevarat ca locul e strimt,poate cam intuneric...dar e sigur.Nimeni nu stie ca-s acolo.Aud tot,vad destul de bine.Cateodata stau pe burta,sprijinita pe coate si privesc cum ceilalti ma cauta.E ciudat cum esti descoperit de cine te astepti mai putin.

       

Ganduri catre ea

Ploua de trei zile.Marunt,incet,insistent.E rece.Ca o pictura pe o sugativa nesatula.
Cum e sa vezi ploaia de sus?de acolo de unde pleaca ea inspre noi..Esti sus,nu?Deasupra pasarilor,deasupra norilor,deasupra..pacatelor si a ploii desigur.
   Mai sti cand ieseam in ploaie,in camasi de noapte lungi si picioarele goale?Era vara..da..si mirosea a frunze si praf.De acolo vezi melcii?Sti ca dupa ploaie pornesc sa-si plimbe casele rasucite..
   Mai cobori din cand in cnd si pe la noi?Eu cred ca da..desi..Sti..eu cand ma gandesc la tine,nu ma uit in sus ,nici in jos.De cele mai multe ori inchid ochii.Ar fi putut fi altfel!Cu totul altfel!Sunt atatea ganduri care vor sa iasa,care dau navala,care cauta cuvinte sa se nasca!Dar le tin inauntru.Nu are cine sa le auda..
 Mai si rad cateodata cand ma gandesc la tine,dar o senzatie de rece ma cuprinde si numai rad.Recele acela final pe care inca-l simt in palma dreapta.
   Pe mine ma vezi de acolo de sus?Cu siguranta m-ai vazut crescand.
  Ploua de trei zile.