sâmbătă, 30 aprilie 2011

cu talpile goale

          Mergeam pe plaja cu talpile goale.Strangeam scoici,ascultam cochilii.Printre degete curgeau castele de nisip ud.Adunam vise in brate,le tineam strans la piept,adormeam cu ele sub cap si dimineata o luam de la capat.Cu timpul visele erau multe,iar plaja devenise din ce in ce mai ingusta.Scoicile au inceput sa zgarie,nisipul disparea.Sub talpi,asfaltul ardea.Mi-am cautat pantofi.Dar aveam bratele pline de vise.Am cautat pe cineva sa ma ajute,sa-mi tina o parte dintre ele.Erau asa frumoase!Nu as fi vrut sa le pun pe jos.Au trecut cativa oameni pe langa mine dar nu au inteles ce vreau.Cand e vorba de vise nu poti cere ajutorul prin cuvinte.
        Am gasit un rucsac albastru.Am inghesuit repede in el tot ce stransesem.Mi-au ramas bratele goale.Mi-am pus pantofi si mi-am tras peste rochia alba o haina lunga.Asa purtau toti ceilalti pe care ii intalneam in drumul meu pe asfalt.
       Noaptea adormeam repetand regulile asfaltului,studiind harti,cautand solutii.Cei cu haine lungi au inceput sa ma aprecieze,sa ma laude.Ma integrasem perfect.Vorbeam aceasi limba ,foloseam aleleasi cuvinte.Toti ceream lucruri concrete,plateam pentru ele.Primeam rest sau ramaneam datori.De cele mai multe ori am reusit sa primesc tot ce am putut cere cu cuvinte.Invatasem sa respect termene,conditii.Eram ambitioasa,rezistenta,prindeam repede regulile jocului.
  Aveam bratele libere.
  Duceam in spate rucsacul albastru.Nimeni nu m-a intrebat ce duc in el.Aproape ca uitasem si eu de tot ce adunasem inauntru.
   Doar noaptea ,cateodata,imi aminteam de visele mele.Am  incercat de cateva ori sa deschid rucsacul si sa le intind pe toate pe covor.Dar mi-a fost frica sa fac asta de una singura.As fi vrut sa i le arat cuiva,dar nimeni nu avea rabdare pana la capat.Am reusit sa scot cateva ,dar nu am ajuns niciodata sa ajung la cele mai ascunse.
    ......
-imi place rochia ta alba!
_de unde sti de ..Mi-am pipait haina lunga.Era inchisa bine,pana la gat,asa cum era de cand ajunsesem pe asfalt.Aproape ca uitasem si eu ca pe sub ea purtam candava o rochie alba.
_Am vazut-o cand te plimbai pe plaja.Rucsacul albastru era al meu..dar nu prea aveam ce pune inauntru..
Poti lasa pantofii aici.Te voi tine in brate.Am talpile mai rezistente.

2 comentarii:

Unknown spunea...

Cand e vorba de vise nu poti cere ajutorul prin cuvinte.-sau poate nici nu trebuie să cerem ajutor.

monica spunea...

poate nu...
;)