Nu am facut niciodata baie in mare noaptea,dar am visat de atatea ori asta incat vad razele de luna cum curg printre degetele mele.vad apa neagra,o aud.Nu am zburat niciodata deasupra lumii intinzand bratele,ca doua aripi drepte,dar am visat asta de atatea ori ,incat,stiu aproape la perfectie cand trebuie sa las bratul stang mai jos si sa-l ridic pe celalalt,stiu cand trebuie sa ma inalt,sau sa cobor mai aproape.M-am trezit de atatea ori obosita de zbor si cu fata rece de la vant..
Nu mi-ai lasat niciodata un mesaj pe oglinda de la baie,dar ti-am raspuns in gand de atatea ori,incat e ca si cum ai fi facut-o.
Nu mi-ai spus niciodata versuri privindu-ma in ochi ,dar eu le-am auzit de atatea ori,incat stiu cand imi vine sa plang,cand ma apasa toate cuvintele undeva inauntru,cand razi,cand taci.Inghit sa treaca durerea aceea placuta,ca o inghititura de miere ,sa alunece,sa o mai simt o data.
Toate visele mele sunt ca o magazie verde plina cu lucruri de care lumea a uitat de mult.Sau ca un pod in care nimeni nu mai vrea sa urce.
Magazia aceea verde va ramane mereu acolo.inauntru e intuneric si miroase a mare.poate de la zecile de melci culesi dupa furtunile de toamna.stau ingramaditi,murdari de nisip si asteapta un val..
Nu sunt oglinzi in magazia mea,nu sunt ceasuri,nu sunt lumini.E doar suflet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu