sâmbătă, 13 august 2011

senzatii


   Gol in stomac.Intuneric.Carusel.Maini ,soapte,lumina,intuneric.Ameteala  sarut.
   Luna plina.
   _unde se duc toate senzatiile cand noi nu mai suntem?
   _de ce iubim ''ambalajele''si ignoram continutul?
Muzica.Lacrimi aproape.Pleoape invinse de sare.muzica..


Dor.gol in stomac.Copil ghemuit langa un perete alb.Invizibil.  
  

joi, 4 august 2011

ca o duminica

Cateodata ma simt ca o zi de duminica.Lenesa,moale si fara termene limita.Duminica e cea mai lenesa fata a saptamanii.Ea isi bea cafeaua imbracata in pijama,stand turceste in mijlocul patului.Se rasuceste intre cearceafuri si citeste reviste colorate.Are ochii lungi de vise si vocea ragusita de somn.
   Picteaza si mananca bomboane de ciocolata.Si ,chiar daca poarta bumbac,se simte infasurata in dantela fina.
 
 Te-a facut cineva vreodata sa te simti ca o duminica ?!

luni, 25 iulie 2011

vara are parul sarat

Vara are parul sarat si plin de nisip.Miroase a alge,cirese,pepene,trandafiri si regina noptii.Plange mult si zgomotos,cu tunete si fulgere,dar ii trece repede.Doarme putin si viseaza frumos.Vara iubeste ,promite,arunca boabe de orez si buchete albe.Alearga desculta pe nisipul ud,doarme pe plaja,prinde fluturi si culege scoici .Mananca smochine,zmeura pudica si capsuni indraznete.
Vara are pielea maslinie si ochii cum vrea ea.Are buze moi si talpile albe.Are genunchii rotunzi si spatele ei freamata.Pantece fertil si sani rasfatati.Vara danseaza cu ielele si spune povesti.Stropeste florile cu roua ,gadila greierii pe burta si numara stele cazatoare.
Asa e vara mea... (21.mai.2008)


E vara iar..aceasi vara din copilarie!
    Doar ca a mai crescut putin.Nu trebuie sa se mai inalte pe varfuri ...O face doar cand vrea sa fure un sarut vantului.Iar acesta,infiorat,rascoleste teii si crinii.O  leaga la  ochi cu matase moale de porumb si o poarta pe brate la mal de mare.Valurile,copiii curiosi ai marii,vin repede la picioarele ei si fug apoi rusinati innapoi,infasurati in spuma alba.Prind iar curaj,arunca cu stropi si iarasi fug spre adanc.Si vara rade ghicindu-le joaca.Vantul ii sopteste la ureche ceva si ii dezleaga ochii.
       Si vara iar se ridica pe varfuri sa-l sarute.Pe semne ca i-a placut soapta lui.

luni, 18 iulie 2011

fragment

      Isi grabise pasii printre mesele aliniate pe doua randuri.De-o parte si de alta ,cladirile tineau adapost. Soaptele celor din jur,fie ca stateau la mese sau ca-si intersectau drumul cu el,se pierdeau in intuneric.Nu le mai auzea.Nu-i mai vedea.Ramaneau in urma ca un pertete miscator.
       El ghemuit ,privind in sus catre tatal sau.Facuse ceva rau si acum astepta pedeapsa.Barbatul inalt ,aplecat deasupra lui il privea cu un zambet.Vedea imaginea unui baietel ghemuit in retina albastra.Apoi simtea mirosul tutunului,a cremei de ras si a bomboanelor mentolate.
        Se lasase intunericul.Afara mirosea a vara.Umezeala zilei toride ce se sfarsea ii intra in piele.De undeva din apropiere se conturau ritmurile unei melodii orientale.
Trebuia sa se hotarasca.Sa-i spuna tot.O sa o roage sa stea jos,sa taca si sa asculte.Iar el..va sta in picioare in fata ei  si ii va spune.Mirosii instinctiv mainile sa se convinga daca mirosul ce-l simtea in nari era adevarat sau doar in mintea lui.Dovada imbratisarilor interzise,a mangaierilor ce urmau acum a fi marturisite.Dar nu pentru iertare;mai degraba pentru eliberare.Statuse ghemuit nopti la rand,cautand cuvintele potrivite.
....

luni, 16 mai 2011

povestile catalinei -povestea 2

 In curtea cu smochini este intodeauna vara.Vara zemoasa si rosie.Aici leaganul rade pana la cer si iapoi.In curtea asta vor fi intodeauna  patru copii intr-o casuta de folie transparenta.O casuta ce ar fi trebuit sa fie din lemn,cu o scara rotunda,cu covorase tesute la razboiul de jucarie.Dar si asa,cu pertetii ei transparenti,fixati pe scanduri,era perfecta.E adevarat,era destul de mica si ei stateau inghesuiti,pe vine,doi in fata si doi in spate.Un baiat si trei fete.Bogdan era bucatarul.Facea mancare la un aragaz-pusculita de metal.Radeau ghemuiti intr-o casuta cu numarul 6.Cand fumul din ''aragazul'' cu picioruse curbate nu a mai ascultat de bucatar,fata cea mica a inceput sa planga.Avea parul galben si rasucit si privea disperata la ceilalti.Au fost scosi rapid de acolo si spalati cu furtunul cu apa.Miroseau ''ca tiganii''(asa spunea strabunica)
  In curtea aceea doua paturi durdulii spuneau povesti si ascultau secrete.Vita de vie rasucea carcei acri deasupra unei mese rotunde.In curtea aceea patru copii framantau vise cu nisip si apa si le rasturnau in ''cozonaci'' imperfecti.Baiatul visa o lume cu roboti si calatorii in spatiu.Catelul Petrica radea frumos din cartea colorata din care Bogdan citea in fiecare seara.Fetele aveau si ele vise.Catalina se visa printesa,isi pregatise si un nume :Gloria!Pana una alta avea cate o rochita preferata pe care o lua la piept inca de la micul dejun,si o plimba asa pana la ora somnului.Alina visa de toate si nu se putea hotari care era cel mai mare vis.Era grabita si nu suporta regulile.
Cea mai mare dintre fete se visa doctor(doctor pe vapor!?) Le dadea in fiecare dimineata cate o tableta de vitamina C sa ramana sanatosi.Era ''mama'' tuturor.Ea facea totul cum trebuie.Alunga balaurii si monstrii de sub pat.
     In curtea aceea ardeii grasi erau indesati cu branza,zmeura radea de sub zahar si astepta cuminte in frigider.Pisicile erau spalate in ciuda vointei lor,ascunse apoi in genti de umar pana trecea pericolul.Patlagina potolea tusea,frunzele de smochin alinau amar durerile de burta.
     Acolo dimineata copiii carau in curte vesela pentru micul dejun,sarind peste cele trei trepte de la intrare.(spre disperarea adultilor ).Furculitele''cu viermi" (asa le parea lor modelul incrustat pe furculite) si "cu pesti" erau la mare cautare.Catalina nu dorea niciodata sa manance si pentru asta ii zambeau  dintr-o cana doua fire de urzica drept amenintare.
     Au trecut multe veri de atunci....
     Pentru Bogdan calculatoarele nu mai au de mult secrete.Creeaza lumi virtuale din cifre.Nu mai foloseste aragazul cu picioruse curbate dar a ramas un bucatar desavarsit.
     Catalina..viseaza inca sa fie printesa(pana atunci multumindu-se cu statutul de zana aurie)Iubeste mancarea ,gateste din pasiune ..toate astea cand nu scrie povesti.Nu se poate hotari asupra rochitei perfecte,daca ar trebui sa fie vaporoasa,lunga, scurta,cu volane sau fara.De cele mai multe ori castiga rochia cu buline colorate.Bulinele stiu sa rada!Si obligatoriu sandale!Zanele nu poarta bocanci!!
       Alina a gasit o lume fara reguli in care poate face mai multe lucruri deodata!

       Eu am ajuns medic(la vapor am renuntat) Si acum fac lucrurile asa cum trebuie,sa nu dezamagesc pe nimeni!Nu mai dau tablete de vitamina C,acum fac oamenii ,pe care boala ii imbraca in pijamale triste,sa rada.Am grija ca nimanui sa nu-i lipseasca nimic.Alung monstrii cu povesti.Indes si acum branza in ardei si visez la curtea cu smochine zemoase.
       Trec rar pe strada aceea.De fapt am facut asta doar de vreo trei ori(nu mai este in drumul meu..)Am plans si mi-am promis ca voi aduce smochinii inapoi in curtea noastra,ca in jurul unei mese rotunde vor sta iarasi patru copii!Ca leaganul va rade iar pana la cer si inapoi.Le vom rade in nas urzicilor !

 Vom construi o casuta cu pereti adevarati si scara rotunda in care nu va mai plange  nimeni.
,

sâmbătă, 30 aprilie 2011

cu talpile goale

          Mergeam pe plaja cu talpile goale.Strangeam scoici,ascultam cochilii.Printre degete curgeau castele de nisip ud.Adunam vise in brate,le tineam strans la piept,adormeam cu ele sub cap si dimineata o luam de la capat.Cu timpul visele erau multe,iar plaja devenise din ce in ce mai ingusta.Scoicile au inceput sa zgarie,nisipul disparea.Sub talpi,asfaltul ardea.Mi-am cautat pantofi.Dar aveam bratele pline de vise.Am cautat pe cineva sa ma ajute,sa-mi tina o parte dintre ele.Erau asa frumoase!Nu as fi vrut sa le pun pe jos.Au trecut cativa oameni pe langa mine dar nu au inteles ce vreau.Cand e vorba de vise nu poti cere ajutorul prin cuvinte.
        Am gasit un rucsac albastru.Am inghesuit repede in el tot ce stransesem.Mi-au ramas bratele goale.Mi-am pus pantofi si mi-am tras peste rochia alba o haina lunga.Asa purtau toti ceilalti pe care ii intalneam in drumul meu pe asfalt.
       Noaptea adormeam repetand regulile asfaltului,studiind harti,cautand solutii.Cei cu haine lungi au inceput sa ma aprecieze,sa ma laude.Ma integrasem perfect.Vorbeam aceasi limba ,foloseam aleleasi cuvinte.Toti ceream lucruri concrete,plateam pentru ele.Primeam rest sau ramaneam datori.De cele mai multe ori am reusit sa primesc tot ce am putut cere cu cuvinte.Invatasem sa respect termene,conditii.Eram ambitioasa,rezistenta,prindeam repede regulile jocului.
  Aveam bratele libere.
  Duceam in spate rucsacul albastru.Nimeni nu m-a intrebat ce duc in el.Aproape ca uitasem si eu de tot ce adunasem inauntru.
   Doar noaptea ,cateodata,imi aminteam de visele mele.Am  incercat de cateva ori sa deschid rucsacul si sa le intind pe toate pe covor.Dar mi-a fost frica sa fac asta de una singura.As fi vrut sa i le arat cuiva,dar nimeni nu avea rabdare pana la capat.Am reusit sa scot cateva ,dar nu am ajuns niciodata sa ajung la cele mai ascunse.
    ......
-imi place rochia ta alba!
_de unde sti de ..Mi-am pipait haina lunga.Era inchisa bine,pana la gat,asa cum era de cand ajunsesem pe asfalt.Aproape ca uitasem si eu ca pe sub ea purtam candava o rochie alba.
_Am vazut-o cand te plimbai pe plaja.Rucsacul albastru era al meu..dar nu prea aveam ce pune inauntru..
Poti lasa pantofii aici.Te voi tine in brate.Am talpile mai rezistente.

vineri, 22 aprilie 2011

narcise galbene

- Da..zi repede..e ceva urgent?
-..am cumparat niste narcise .galbene.
-Bravo!hai ca vorbim cand ajung.


Curtea era plina de narcise.Albe si galbene.Sute de narcise.Cateodata,dimineata,le gaseam culcate la pamant.Cu siguranta vantul venise pe furis in patul noptii.Amandoi au privit stelele,au ras,au povestit si au adormit.Soarele i-a prins imbratisati,dar s-a facut ca nu-i vede.Avea ochii plini de roua.
Noapte a fugit rusinata,iar vantul s-a ascuns mai sus,in copaci.Cearceaful narciselor galbene a ramas ravasit.


 -Azi am cumparat narcise galbene
-Ce dragut..cat mai e firul?
-..habar nu am..miros asa frumos!


Le miroseam minute in sir."ai nasul galben''zicea strabunica''ai grija la albine'' si radea.
Oricat de multe rupeam nu se sfarseau niciodata.Oricine venea in curte primavara pleca cu cate un buchet mare de narcise.si lalele.


 -Mi-am cumparat niste narcise galbene!
-tie nu-ti placeau lacramioarele?
-Ba da.Dar inca n-au aparut..


   Narcisele astea galbene apasa butonul ''repeat''al primaverii de atunci.Primavara aceea cu nasul galben.

Daca as fi noapte,ai sti sa fii vant?Am privi impreuna stelele.

marți, 19 aprilie 2011

Catalinei -povestea 1

Azi mi-am amintit de noptile de vara cu umbre pe pereti.Fluturi,iepuri,pasari,vulpi,monstrii.Monstrii veneau intotdeauna la sfarsit.Ii goneam  repede si tu ma luai de mana,sa nu ma pierzi.Mirosea a carmol.Bogdan avea oroare de tantari.Noi ne speriam mai degraba de monstrii.
  Mai sti ca-ti pregateai "firimituri"pentru somn?Le puneai pe coltul mesei si apoi le ''transferai ''pe perna si le mangaiai dintr-o parte in cealalta pana adormeai.Uram firimiturile alea.zgariau.Mai stie cineva despre firimiturile pentru somn?
   Sti ca de cate ori aud cuvantul firimitura..eu ma gandesc la acele firimituri.

P.s azi o poveste foarte scurta..cu siguranta vor urma si altele.Doar eu eram responsabila de povesti!!

  

luni, 18 aprilie 2011

vindecare

COPACII SE VINDECA DE IARNA PRIN FLORI.EU MA VINDEC DE ORICE PRIN CUVINTE.

vineri, 15 aprilie 2011

magazia verde

    Nu am facut niciodata baie in mare noaptea,dar am visat de atatea ori asta incat vad razele de luna cum curg printre degetele mele.vad apa neagra,o aud.Nu am zburat niciodata deasupra lumii intinzand bratele,ca doua aripi drepte,dar am visat asta de atatea ori ,incat,stiu aproape la perfectie cand trebuie sa las bratul stang mai jos si sa-l ridic pe celalalt,stiu cand trebuie sa ma inalt,sau sa cobor mai aproape.M-am trezit de atatea ori obosita de zbor si cu fata rece de la vant.. 
   Nu mi-ai lasat niciodata un mesaj pe oglinda de la baie,dar ti-am raspuns in gand de atatea ori,incat e ca si cum ai fi facut-o.
    Nu mi-ai spus niciodata versuri privindu-ma in ochi ,dar eu le-am auzit de atatea ori,incat stiu cand imi vine sa plang,cand ma apasa toate cuvintele undeva inauntru,cand razi,cand taci.Inghit sa treaca durerea aceea placuta,ca o inghititura de miere ,sa alunece,sa o mai simt o data.
   Toate visele mele sunt ca o magazie verde plina cu lucruri de care lumea a uitat de mult.Sau ca un pod in care nimeni nu mai vrea sa urce.
   Magazia aceea verde va ramane mereu acolo.inauntru e intuneric si miroase a mare.poate de la zecile de melci culesi dupa furtunile de toamna.stau ingramaditi,murdari de nisip si asteapta un val..
   Nu sunt oglinzi in magazia mea,nu sunt ceasuri,nu sunt lumini.E doar suflet.
 

marți, 12 aprilie 2011

de sub pat

        Ploaia bate inauntru pe fereastra deschisa.Am intins mana,cu palma in sus,sa-mi ploua in palma.Ca pe o frunza mare a sufletului.
        Ploaia spune povesti.Povesti cu''a fost odata'' .Ploaia bea ceai din cani mari.E molipsitoare.
Azi am fost sa vad marea,intre doua reprize de ploaie.Imi amintesc o zi de vara din copilarie.Eram la plaja,in apa,aproape vanata de frig,cand a inceput sa ploua.Picaturi grele,reci,repezi.
        Mi-e pofta de ceai.De ceaiul de menta facut de strabunica.Mi-l turna dintr-o cana in alta,de cateva ori ,sa se raceasca.
        Sunt lucruri ce nu se schimba niciodata.Te nasti cu ele in suflet si le porti cu tine pana la capatul lumii.Stau acolo ascunse si ,cand te astepti mai putin ,se napustesc afara .Toate aceste senzatii ,trairi,ganduri,gusturi stau ingramadite sub pat.De acolo lumea apare ca o linie dreapta.Un scartait de usa,o perdea umflata de vant,un fosnet de hartie mototolita,poate o miscare anume a patului,un mers cunoscut..orice le poate face sa iasa.
        De cele mai multe ori privesc si eu lumea de sub pat.Acolo ma simt in siguranta.E adevarat ca locul e strimt,poate cam intuneric...dar e sigur.Nimeni nu stie ca-s acolo.Aud tot,vad destul de bine.Cateodata stau pe burta,sprijinita pe coate si privesc cum ceilalti ma cauta.E ciudat cum esti descoperit de cine te astepti mai putin.

       

duminică, 3 aprilie 2011

Ganduri catre ea

Ploua de trei zile.Marunt,incet,insistent.E rece.Ca o pictura pe o sugativa nesatula.
Cum e sa vezi ploaia de sus?de acolo de unde pleaca ea inspre noi..Esti sus,nu?Deasupra pasarilor,deasupra norilor,deasupra..pacatelor si a ploii desigur.
   Mai sti cand ieseam in ploaie,in camasi de noapte lungi si picioarele goale?Era vara..da..si mirosea a frunze si praf.De acolo vezi melcii?Sti ca dupa ploaie pornesc sa-si plimbe casele rasucite..
   Mai cobori din cand in cnd si pe la noi?Eu cred ca da..desi..Sti..eu cand ma gandesc la tine,nu ma uit in sus ,nici in jos.De cele mai multe ori inchid ochii.Ar fi putut fi altfel!Cu totul altfel!Sunt atatea ganduri care vor sa iasa,care dau navala,care cauta cuvinte sa se nasca!Dar le tin inauntru.Nu are cine sa le auda..
 Mai si rad cateodata cand ma gandesc la tine,dar o senzatie de rece ma cuprinde si numai rad.Recele acela final pe care inca-l simt in palma dreapta.
   Pe mine ma vezi de acolo de sus?Cu siguranta m-ai vazut crescand.
  Ploua de trei zile.

marți, 22 februarie 2011

fragment de zi

      Oamenii "curg" in pozitie sezanda.Singuri,doi cate doi,mai multi.Cutiile de fier,ingenios "insufletite",ii transporta.Alti oameni,asezati in "rafturile"lor proprietate personala(sau nu) ii privesc prin ferestre.Unii dorm cu pilota trasa peste cap,altii scuipa sange,citesc,beau cafea,vorbesc la tlefon,toaca legume.Vecina de la 3 face sex.Sotul este plecat si nu are timp de pierdut.
      Ciorile negre au impanzit copacii.Semn rau!Ciorile nu pot prevesti nimic bun!

      Suna telefonul.Nu raspund.Nici nu ma uit sa vad cine este.Dincolo nu sunt telefoane.Aici sunt prea multe.Noi vorbim din ce in ce mai putin intre noi.Ce sa ne mai spunem ?le stim pe toate.
      Am chef de vodka.Nu am mai baut niciodata.Nu stiu ce gust are.Ma mananca ochiul drept.ma sterg instinctiv cu mana.Am uitat ca sunt machiata...Nu-i nimic nu ma vede nimeni!
Daca-i dreptul e de bine!Sau asa ar trebui...Bine..ciorile,semn rau..deci suntemiar de la zero.

     Vrei sa-mi torni o vodka?Nu-mi torn singura in pahar..am auzit ca nu se face!

     Unde naiba se duc toti oamenii astia?E trecut de 11.Intotdeauna mi-am dorit sa muncesc de acasa.Asa..sa port un maieu alb...chiar daca afara sta sa ploua.