de sub pat

        Ploaia bate inauntru pe fereastra deschisa.Am intins mana,cu palma in sus,sa-mi ploua in palma.Ca pe o frunza mare a sufletului.
        Ploaia spune povesti.Povesti cu''a fost odata'' .Ploaia bea ceai din cani mari.E molipsitoare.
Azi am fost sa vad marea,intre doua reprize de ploaie.Imi amintesc o zi de vara din copilarie.Eram la plaja,in apa,aproape vanata de frig,cand a inceput sa ploua.Picaturi grele,reci,repezi.
        Mi-e pofta de ceai.De ceaiul de menta facut de strabunica.Mi-l turna dintr-o cana in alta,de cateva ori ,sa se raceasca.
        Sunt lucruri ce nu se schimba niciodata.Te nasti cu ele in suflet si le porti cu tine pana la capatul lumii.Stau acolo ascunse si ,cand te astepti mai putin ,se napustesc afara .Toate aceste senzatii ,trairi,ganduri,gusturi stau ingramadite sub pat.De acolo lumea apare ca o linie dreapta.Un scartait de usa,o perdea umflata de vant,un fosnet de hartie mototolita,poate o miscare anume a patului,un mers cunoscut..orice le poate face sa iasa.
        De cele mai multe ori privesc si eu lumea de sub pat.Acolo ma simt in siguranta.E adevarat ca locul e strimt,poate cam intuneric...dar e sigur.Nimeni nu stie ca-s acolo.Aud tot,vad destul de bine.Cateodata stau pe burta,sprijinita pe coate si privesc cum ceilalti ma cauta.E ciudat cum esti descoperit de cine te astepti mai putin.