marți, 3 decembrie 2013

Poveste cu pistrui

 A fost odata o girafa mai tot timpul cu capul in nori.Toata ziua nu facea altceva decat sa noreasca.Se spala dimineata cu nori,inspira nori pe o nara si ii scotea incalziti pe cealalta,ii adulmeca ore in sir punandu-se la curent cu noutatile lumii.Stia cand va ploua,cand se apropia noaptea,cand frunzele sunt cele mai dulci.Stia tot ce era mai important pentru ea de la nori.
  Celelalte animale o credeau oarecum prostuta,mai tot timpul absenta si cu o privire pierduta.Stiau despre ea ca are gatul lung si multe pete pe corp .Nu-si prea bateau capul sa o cunoasca mai bine,nu o considerau din lumea lor.

  -1,2,3,4..
 -Ce faci?o intreba mama pe fetita.Aceasta ,cu capul lasat pe spate,privea in sus.
 -5,6..numar pistrui,raspunse ea.7,8,9
 -Nu sunt pistrui draga mea,sunt pete!Asa au girafele.
 -10,11,12 ba sunt pistrui!13,14..ma ajuti cumva sa ma ridic?Nu pot sa numar mai departe.
Mama o ridica in brate pe copila cu un zambet usor in coltul gurii.
-15,16,17..De ce are gatul asa lung?
- Cred ca doar asa poate ajunge la Frunze ,sa se hraneasca.
- Hmmm..eu nu cred asa..daca avea gatul scurt,sigur gasea ea ceva de mancare si mai jos.Cred ca are asa gat lung sa-I incapa tot sufletul inauntru.Cred ca are un suflet mare,mare de tot.Cu un gat scurt sigur nu se descurca.Mama incepu sa rada.
-De ce spui asta?
-18,19,20..stiu eu!Sigur,sigur!
Ajuta-ma sa numar mai departe.Ma cam incurc Vreau sa numar toti pistruii,pana la ultimul,cel de pe urechea stanga.
-21,22..ii numaram pe toti draga mea.Si cand ajungem la ultimul promiti sa dormi.El te va veghea sa visezi frumos .23,24..