Imi este dor de o lume mai blanda
De oameni mai blanzi
Ce stiu sa zambeasca
Sa-si toarne dimineata cafeaua
intr-o ceasca cu flori
iar pe fundul cestii
zatul s-arate vreme alba!
Imi este dor de muzica blanda
Suflete cantate in cuvinte moi
Cuvinte rotunde,fara colturi
sa alunece usor,sa nu zgarie!
Imi este dor sa rad cu gura plina
Sa mai primesc din cand in cand scrisori cu miez
Nu doar cuvinte insirate sec
in alb si negru si delete.
Imi este dor de tarana
si nu de praf.
Imi este dor de mare
si nu de apa.
Imi este dor de tine
de el,si ea si toti ce m-au uitat.
Vreau globuri invelite-n staniol,
vreau o castana lucitoare.
Vreau sa-mi atarn de amintiri un leagan
si sa zbor!
Imi este dor de o lume mai blanda
De oameni care-si spun si la -nserare rugaciunea
nu doar cand vor ceva la inceput de drum.
Sa aruncam cu pietre stim cu totii
Sa reprosam,sa injuram si
sa scuipam
Am uitat roseata obrajilor nevinovati,
Am uitat de lacrimile nestiute,
Stim doar de masti
spectacole cu miza.
si nu mai stim sa radem cum radeam
cu ras ce zdruncina fiinta nu corzile vocale
Imi e dor de oameni,nu de lume!
Si-am s-o stropesc cu apa pana-nvie!
