fragment

Fluturi parati ai paradisului,hartiile albe zburau rasucite de vant.In urma lor ,privirea ta vinetie si uda si rasul meu.Aveam amandoi zambete albe de spuma,valuri intoarse din drumul marii.Imi era dor de marea mea de acasa iar lacrimile imi aminteau de gustul verilor de odinioara.Tu nu sti ce gust are marea copilariei mele.
Atunci cand am renuntat la tot si te-am urmat la capatul lumii credeam ca nu am mare lucru.Familia m-ar fi iubit oricum si sigur ne-am fi vizitat de cate ori am fi vrut..iar restul..restul nu conta! Te aveam pe tine !Rasuflarea ce ti-o simteam in spatele urechii dimineata merita totul.Iar tu miroseai a cafea si lemn dulce.Iti luam boabele netede intre palme apoi imi frigeam buzele cu zeama sufletului tau nebotezat.Ma priveai pana inauntru asa cum nu fusesem privita niciodata.Ochii inegriti in jur ma tintuiau si ma faceau sa numai vreau altceva.Ti-am iubit glasul si smochinele coapte,ti-am iubit strigatul rugaciunilor ce-mi strapungeau timpanele.Te iubeam ca o nebuna supusa,imbracam rochiile lungi ca pe un semn al reinventarii si te asteptam in mirosul betelor ce-si varsau scrumul odata cu timpul ce trecea.
Ce dor mi- se facuse de acasa! Iar rasul tau alb nu-mi mai ajungea.Imi era dor de mama in dupa amiezile in care povesteam despre toti,de la adam si eva pana in zilele noastre.Ea stia despre toti iar eu ii sorbeam fiecare cuvant.Imi era dor de tata si mirosul lui de tutun tras pe ascuns,mirosul de frunze ruginite si bomboane de menta.
Imi era dor de cartile mele,de caietele in care scriam versuri stangace despre iubire.imi era dor de cutiile mele cu nimicuri ,de cizmele de culoarea pamantului rascolit.Imi era dor de colegii mei,chiar si de vecina de vizavi ce ma infrunta cu privirea in fiecare dimineata cand treceam pe langa ea.
In tara unde fugisem nu  ma lega nimic.Iar de acasa ma striga trecutul!Trecutul meu ...pe care-l indesasem in uitare.Tu nu stiai nimic din toate astea.
Priveam amandoi hartiile ce zburau si doar eu le intelegeam zborul.