miercuri, 18 noiembrie 2009

Ma vei recunoaste

Ma vei recunoaste:
Am inca parul ud de mare
si buzele sarate.
Am talpile goale
genunchii juliti
si umeri rotunzi.
Ma mai ascund de ploaie sub stresini;
mai sar intr-un picior
si numar liliacul fara sot!
Mai stiu sa rad ,sa plang
Si s-aduc apa-n palme!
Ma vei recunoaste
Sunt acelasi copil ce-l stiai!
Port insa deasupra adultul .
El rade mai rar si plange pe-ascuns!
Poarta pantofi si merge frumos.
Nu poate sari sa nu-si rupa genunchii,
Sa nu-si strice parul,sa nu rada lumea.
Ai sa ma recunosti ...
Si daca nu..voi astepta sub streasina ploaia.

4 comentarii:

Ioana C. spunea...

Poate că exagerez dar la starea pe care o am acum poezia asta a fost ca o citire a sufletului meu...
și eu sper că mă va recunoaște și că mă voi recunoaște dar pe fiecare azi.. ne afundăm tot mai tare(metaforic vorbind despre toate astea).
seară liniștită!

monica spunea...

sunt sigura ca vei ramane aceasi ,orice ar fi!sunt mai mare,stiu ce spun!;)

Anne spunea...

frumos

Andrada spunea...

Imi place...mult...