-Mama ei de toamna!! Frigul asta ud mi-a distrus oasele.Ultima data cand am deschis fereastra era vara.Mama ei..mama ei..
Cu bratele incrusisate peste puloverul gri scamosat barbatul privea prin fereastra.Usor adus de umeri,inalt ,mult prea slab ,parea o naluca.
-Fa si tu un ceai de tei ,Marie!
-Nu mai e tei.Sunatoare daca vrei.Am luat de la o batrana din piata.Asa ce m-a impresionat privirea ei,ca am cumparat toata sunatoarea.Bem la ceai..
-Toamnma asta ,Marie,e parca mai frig.Nu crezi? Si nici nu am simtit miros de fum de frunze.De ce oare?
-Sa stii ca nu e asa frig,poate doar ca a venit prea repede.Mai ieri ma certai ca pornesc aerul conditionat si ca te ia frigul.Gata acuma..e frig..nu ne mai certam.
Femeia il cuprinse pe dupa mijloc.
-Te-ai facut uracios.Nu-mi place.Rase usor si il batu usor pe umar . Pleca apoi sa faca ceaiul.
-Mama ei de toamna!
In spatele ochilor deschisi era intuneric.Galbenul,rosul,aramiul,griul toate culorile de altadata alergau impletindu-se in amintiri.Se rostogoleau castane in armura ,zemuiau strugurii lipiciosi,grena-ul crizantemelor improsca cu amar.De cand era orb toamna nu-I mai placea.Frigul ii facea rau la oase.
-Sa-mi pui ceaiul in cana verde Marie.Verdele te relaxeaza.
Se aseza in fotoliu si inchise ochii.La radio canta Alifantis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu