Stai la celalalt capat de mare si privesti apa.Stau la capatul acesta de mare si nu te vad.Dar stiu ca esti acolo,tu,omule ales la intamplare din multimea de oameni.Binenteles ca nu ma vezi si nici prin gand nu-ti trece ca sunt aici si ma gandesc la tine.Nu-i vina mea ca esti trist, si totusi,tristetea ta ma face sa plang.Tristetea ta a strabatut marea si s-a izbit de sufletul meu.Intreaga mea faptura s-a cutremurat atunci.Ma voi gandi acum la tine pana imi vei simti prezenta.Omule, ales la intamplare din multimea de oameni,chiar nu ma simti?Ar trebui sa te straduiesti putin daca vrei sa scapi de tristete.Ar trebui sa fi constient ca azi ti se intinde o mana de ajutor.Maine ,cu siguranta,va fi altul alesul.
Stiu ca esti si tu pe o plaja acum,la celalalt tarm de mare ,si privesti apa.Nu-i asa ca acum sti ca ma gandesc la tine?Nu-i asa ca te simti mai bine ?
M-am ridicat de la tarmul de mare mai obosita.Am plecat spre casa lasand in urma mea dare adanci in nisip.Urme pe care le vedeam doar eu.Candva,urmele mele pe nisipul unei plaje pusti ,i-au ajutat pe oameni sa-mi gasesca trupul.Pe acea plaja zacea candva un trup rece.Candva eram si eu un om din multimea de oameni si aveam nevoie de ajutor.Cateodata am primit ajutor,uneori nu am stiut sa-l cer iar de multe ori l-am implorat degeaba.
Astazi nu mai las urme pe nisip,azi nu mai cer ajutor .Pentru ca astazi nu mai sunt un om din multimea de oameni.Ma intrebi ce sunt eu azi?Iarta-ma,dar nu-ti pot spune.Tu nu trebuie sa sti asta acum.Tu esti astazi un om care are nevoie de ajutor,cateodata nu vei sti sa-l ceri iar altadata vei implora degeaba ajutorul.Astazi urmele tale pe nisip se vad.Dar vei sti si tu odata ce sunt eu astazi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu