Imi plac la nebunie oamenii.Poate,din acest motiv,am vrut candva sa devin psihiatru.Sa-i cunosc mai bine,sa le aflu povestile,sa le iau sufletul in palme si sa incerc sa inteleg cum functioneaza..
Ascult ,cu sufletul la gura,povestile unor oameni necunoscuti.Imi imaginez personajele din spatele numelor.Intru dupa ei in case vechi si prafuite,ratcesc prin lume si rad ,sau plang deopotriva cu ei.

Ador fotografiile vechi,ingalbenite de timp.Privesc ataent fiecare chip ,ca si cum as cauta o figura cunoscuta.Imi place sa-mi imaginez momentul magic al realizarii fotografiei.Cand se aliniau toti in fata ''aparatului de fotografiat' ,imbracati cu hainele bune.Capul familiei,mandru si autoritar.Femeia ,undeva langa el,purtand in brate pe cel mai mic dintre copii.
Imi imbrac fericita rochia de zana buna ori de cate ori am ocazia sa fiu in preajma unor copilasi.inventez povesti si tari minunate ,neauzite si nevazute de nimeni.Sunt pur si simplu fericita cand ei ,copiii,cele mai sincere si necrutatoare fiinte,ma considera una de-a lor!
Ma induioseaza batranii aceia buni,cu suflete incarcate de regrete si multumiri ,ce-si sterg cu degete tremurande lacrimi ivite in coltul ochilor incetosati."sa-ti dea Dumnezeu sanatate! "mi-a spus o batrana ,"ca esti tare buna si frumoasa!" Ii dadusem ,cu lingurita,sa bea putin ceai.Era bolnava,pe un pat de spital si nu avea pe nimeni care sa vina sa o vada. "Am avut 8 copii,maica..''
"opt?! Si ce s-a intamplat cu ei??" "Unul s-a prapadit,saracul,iar ceilalti..la casele lor.Cu viata lor.Eu sunt batrana,maica..nu mai am ce sa le dau.."
Nu am stiut ce sa raspund. Nici nu stiu daca astepta vreun raspuns.Stiu doar ca imi era rusine..de tineretea mea si a copiilor ei.
Recunosc,sunt si oameni care ma obosesc,oameni pe care nu vreau sa-i vad..sau sa-i ascult.Sunt oameni care m-au dezamagit,mi-au facut rau(mai mult sau mai putin intentionat).Dar despre ei nu vreau sa vorbesc azi.Vreau sa ma gandesc doar la cei care-mi sunt dragi.Cunoscuti sau pe care nu-i cunosc..inca!