Dor de mine

Imi este dor de mine! Da..stiu ca suna foarte ciudat,poate narcisist intr-un fel.Dar nu este de loc asa..pur si simplu imi este dor de mine.
Totul in jurul meu curge prea repede,mereu este de facut ceva,de multumit pe cineva.Gandurile mele sunt inghesuite intr-un colt,s-au lipit de pertele mintii mele ,ferindu-se din calea "problemelor'':trebuie sa fac asta si asta,trebuie sa ajung acolo azi,aoleu ,asta trebuia sa o rezolv de ieri..etc.Saracele mele ganduri cum sa indrazneasca sa umble liber,ca altadata pe culoarul mintii mele..? Ar trebui sa fac un program,un fel de semaforizare! In ritmul asta al secolului vitezei..mi se face dor de mine! Asa ca ,azi,am sa pun stop problemelor cotidiene si voi lasa libere gandurile!Sa mai citesc si eu o carte de placere nu pentru ca-mi trebuie ,sa mai scot ''vopselurile''mele dragi si sa ma joc cu culorile..
Poate am sa scriu o poveste frumoasa pentru copii mari..sau poate pur si simplu am sa stau si sa privesc masinile cum trec grabite pe sub fereastra mea!
Timpul asta zboara ,precum calul lui fat frumos,ca gandul si ca vantul.Copii din ziua de azi cresc intr-un an cat cei de odinioara in sapte ani!Azi toata lumea se grabeste.Nu mai e timp si loc pentru filosofie...
Dar unde ne grabim asa!? Eu,azi,imi voi ascunde ceasul intr-un sertar..Ce o sa se intample daca azi merg si eu mai incet? Asa cum mergeam cand eram copil...balabanind ghiozdanul intr-o mana.Ma mai opream sa mangai o pisica la un colt de strada,mai culegeam o floare de traista ciobanului ..mai suflam intr-o papadie irascibila si pufoasa!
Acum ma duc! Am intalnire cu mine si nu vreau sa ma las sa astept!