ultimul fluture

Paharul era gol.Mintea lui era plina de intrebari,de reprosuri si ganduri vechi.Isi vedea mana stanga desenand fluturi albastri pe spatele ei gol.Pixul se oprea din cand in cand si el il scutura de cateva ori,mazgalea energic pe incheietura lui dreapta si gata.Ea radea cu capul afundat in perne si miscandu-si picioarele indoite,arcusuri albe pe strune invizibile.Apoi fluturii se stergeau in sarutari ude si cearceafuri sifonate de dragoste.Diminetile erau mereu prea aproape iar acum noapte nu se mai sfarsea.Daca ar fi stiut ca mana lui desenase ultimul fluture in noaptea aceea fara luna,cu siguranta ca l-ar fi desenat pe cel mai frumos.Ar fi arcuit fiecare aripa cu grija,ar fi rasucit cele mai fine antene..Ar fi sarutat gura ei rosie pana ar fi inrosit-o si mai tare si i-ar fi mangaiat pleoapele adormite cu rasuflarea lui.Dar acel ultim fluture ramasese neterminat iar el adormise pe un fotoliu.Isi amintea cum striga ca un apucat,cum o stansese cu putere de un brat..Ea il privea speriata si neasteptat de calma.Ar fi vrut sa planga,sa o vada cerandu-si iertare.Sa-i spuna ca nu vrea sa-l piarda si ca a gresit.Dar ea,statea nemiscata in mijlocul patului ,rasucind intre degete pixul albastru si prividul cum se invartea prin camera.Nu tresarise nici macar atunci cand el izbise paharul gros de peretele alb.Iar cand a iesit din camera trantind usa in urma lui ea a stins veioza de pe noptiera si a adormit.A adormit si el langa sticla goala si lipicioasa si s-a trezit tarziu,cu mainile inclestate si capul vajaind.Usa dormitorului era deschisa iar patul facut.In mijlocul patului,in acelasi loc de unde il privea ea,a gasit un bilet:"imi este teama de fluturi.''A citit de doua ori literele aplecate spre stanga.A mototolit nervos hartia si a sunat-o .Telefonul ei era inchis.Daca nu era adevarat nimic din ce-si inchipuise el vazand-o razand la bratul barbatului acela grizonat?Daca era pur si simplu un vechi prieten,un unchi regasit dupa mult timp,un prieten al tatalui ei disparut cand ea era copila?Daca ar fi venit la ea si ea i l-ar fi prezentat..Dar el a plecat nervos si a asteptat-o acasa,mocnind in fantasme si alcool.Cand ea a ajuns acasa,a asteptat sa spuna ceva,s-a purtat cat a putut el de natural.A incercat chiar sa deseneze pacatosul ala de fluture..dar nu a mai rezistat.A rabufnit in acuze si cuvinte grele.Dar ea de ce nu a spus nimic?Poate chiar il iubea pe barbatul ala si astepta momentul sa scape de el?Si el..atat de fraier sa deseneze pe spatele ei ..
Paharul lui era gol si noapte nu se mai termina.Astepta sa se intample ceva,orice ,numai sa se faca mai repede dimineata.Ar fi iertat-o.