vineri, 1 august 2008

doua frunze fosnesc intre ele:
-as vrea sa cad inaintea ta..nu vreau sa vad cum vantul te va duce departe.Si eu..sa raman neputincioasa aici..jumate galbena ,si sa te strig,iar tu sa te amesteci cu celelalte mii de frunze.Nu vreau sa vad cum va veni el si te va calca,si tu vei striga de sub talpa aceea striata .Sau poate..ar veni ea prima si te-ar privi,si-ar aminti de el,si te-ar lua sa te puna intr-o carte veche:"scrisoare de dragoste".
-poate vei cadea tu prima..
-hai mai bine sa ne tinem de mana si sa zburam amandoi.Sa zburam cu ochii inchisi si sa lasam vantul sa ne duca departe.Sa ne lasam din zbor pe o apa gri si sa plutim.Sa plutim cu ochii deschisi,sa privim cerul pana va incepe sa ninga.Vom ingheta impreuna de dragul iernii!

2 comentarii:

Ioana C. spunea...

la final am avut o starngere de inima.Postul asta parca se muleaza pe zicala aia veche cu omul e ca frunza in vant,cred ca asa suntem si noi oamenii

za.adamme spunea...

frumos...o chestie scurta, dar care reuseste sa atinga...