joi, 18 februarie 2010

Carne de scoica

 Carne de scoica.
 Smulsa dintre palmele de calcar
 Viseaza s-ajunga la soare.
  Sange.doua picaturi.
  Nisip prea mult si ud.
  Ciocul inchis duce carnea spre cer.
  Carnea viseaza lumina.
   Aripile bat.Cerul e-aproape!
  

  O clipa mai tarziu si carnea cade!
  Cerul ramane departe
  Lumina usuca bucata de carne.
 

    Imi simt sufletul carne de scoica.

3 comentarii:

Ioana C. spunea...

și trupul?

monica spunea...

trupul..o scoica frumoasa!;)
era o stare de spirit dupa o plimbare pe malul marii:)

Zana spunea...

mi-e asa de dor sa ma plimb pe malul marii! nu am mai facut un castel de nisip de secole!

cealalta scoica.